Acasă Arhiva SCLAVI ÎN GRECIA (II)

SCLAVI ÎN GRECIA (II)

Tiganii din Slăvitești – Băbeni au ajuns sclavi pe plantațiile grecilor ” la Lapa, într-un câmp de măslini, o țigancă grecoaică întreprinzătoare închiriazăteren pentru ca cei veniți din România să-și poatăface corturi unde sădoarmă” Primul lucru pe care-l aud românii ajunși în Lapa este: „Vrei sămuncești? Îmi dai 10 euro”!

 

În urmăcu două săptămâni, abordam în paginile VOCEA VÂLCII un subiect sensibil și anume, traficul de persoane. Spuneam atunci că zeci sau poate sute de vâlceni (numărul lor încă nu este cunoscut) sunt exploatați prin muncă de niște șmecheri, care cu câteva microbuze și o paginăde web au reușit săstrângăaveri fabuloase pe spatele ignoranței unora care au crezut că scapăde sărăcia de acasădacă pleacă la muncă în Grecia. În urma apariției articolului nostru, mai mulți vâlceni păcă liți de traficanți și-au luat inima în dinți și ne-am că utat la redacție pentru a ne povesti calvarul pe care l-au trăit în Grecia, umilințele și batjocora la care au fost supuși. Au fost tratați ca niște animale bune doar de muncă , cazați în condiții greu de imaginat, iar pentru munca lor primeau câțiva amărâți de euro. De la un traficant, care sub protecția anonimatului, a acceptat săstea de vorbăcu noi, am aflat care este filiera traficului de persoane spre Grecia.

Remember

La sfârșitul lunii martie, o rețea de traficanți de persoane a fost anihilatăde ofițerii Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Vâlcea și de procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Vâlcea. Traficanții, al că ror număr încă nu este stabilit, păcă leau oamenii, prin intermediul unor anunțuri date pe Internet că le găsesc locuri de muncă bine plătite în Grecia. De asemenea, rețeaua se mai ocupa și de traficul de migranți din Republica Moldova, prin România, cu destinația Grecia, unde majoritatea persoanelor erau exploatate prin muncă . În ziua de 30 martie a.c., oamenii legii au organizat mai multe descinderi în 12 dintre locațiile, despre care aveau informații că traficanții își pun planurile în aplicare. Cu ocazia perchezițiilor domiciliare, au fost ridicate 6 pașapoarte ale unor tinere din Republica Moldova, mai multe unități de calculator și hard-discuri, precum și documente contabile, care vor fi analizate  de anchetatori. Procurorii au emis ordonanțe de reținere pentru 24 de ore pe numele a 4 persoane învinuite de trafic de persoane. În ziua următoare, cei 4 au fost prezentați judecă torului, care a emis pentru trei dintre ei mandate de arestare preventivăpentru 29 de zile. Este vorba despre vâlcenii Francisc Szocs, de 40 ani, administratorul SC INTACT GRUP SRL, Ion Coșereanu, 28 ani, patronul SC GRECIA TOUR SRL și Gabriel Stoica, administratorul SC IMPACT-INF SRL. Pentru cel de-al patrulea, Ion Iordache, judecă torul a decis că nu poate părăsi localitatea până la finalul cercetărilor.

Filiera

În Vâlcea, afacerea cu traficul de persoane a cunoscut o dinamică îngrijorătoare de câțiva ani de zile. Afacerea merge ca pe roate pentru că mulți se lasăprostiți de iluzia unui loc de muncă bine plătit în străinătate. Administratori de firme sau persoane fizice păcă lesc oamenii săraci și cu puținăcarte că vor avea numai de câștigat în afara țării. Sărăcia de acasăși mirajul străinătății i-au făcut pe mulți vâlceni săse încreadăîn traficanți și săaccepte săle plătească între 500 și 800 de euro pentru a-i duce în Grecia, la muncă . „Locul de întâlnire este la Pizza Sara. De obicei, se pleacă în jur de 14.00 – 14.30 pentru a ajunge noaptea în vamă. Prețul pentru transportul unei persoane, diferăde la om la om. Depinde cum reușeau să-i păcă lească . Unii plăteau 350 euro, alții 500, iar alții chiar 700 sau 800 euro. Pentru asigurarea medicală, se cerea 300.000 lei vechi, în condițiile în care costădoar 80.000 lei. De obicei, în Arad se făcea alimentarea cu benzinăsau motorină. De multe ori, se închiriau microbuze din Arad sau Galați pentru transportul oamenilor. Pentru microbuze se plătea 2.000 euro/cursă. Din Vâlcea, predominanți sunt rudarii din Slăvitești, care în marea lor majoritate sunt muritori de foame în Grecia” – ne-a destănuit bărbatul care timp de mai multe luni de zile a făcut pe că lăuza pe ruta Vâlcea – Lapa (Grecia). 

Șpaga din vamă

Odatăajunși în vamă, cu microbuzele sau mașinile înțesate de oameni, traficanții trebuie săcotizeze la vameși pentru că altfel nu trec. Au existat și cazuri, când oamenii au fost întorși fie pentru că aveau pașapoarte false sau expirate. „În vamă, la români, pentru 4 persoane trebuia sădai șpagă50 de euro. Ca sănu te controloze la bagaje, mai cotizai vreo 15-20 euro. La unguri, iar scoteai 50 euro din buzunar tot pentru 4 persoane. La bagaje, ungurii erau mai de treabă, cereau doar 10 euro. Odatăce scă pai de cele două vămi, mergeai direct spre Italia, cu câteva opriri pentru odihnă. De dormit, se dormea în mașinăsau pe iarbă. În Ancona (Italia) urma îmbarcarea pe vapor. Se lua vaporul până în Patra sau Egumenița (Grecia). De obicei, cei până în 35 de ani, se dădeau drept studenți ca săbeneficieze de reducere. Săfii văzut țiganii noștri cum mergeau ei la studii sau schimb de experiență. Te apuca și râsul. că lătoria cu vaporul dureazăcam 22 de ore. Pe toată durata drumului, pașapoartele oamenilor era la șoferi. Ei le arătau în vamă, practic ei răspundeau cu capul de ele” – mai povestește bărbatul.     

„Cartierul” de corturi din Lapa

Odatăajunși în Patra, oraș din Grecia,oamenii erau transportați cu mașina până în localitatea Lapa, la vreo 20 de km. de Patra. Aici începea calvarul. Iatăce poveștește sursa noastră: „Într-un câmp de măslini, întins cât vedeai cu ochii, erau amplasate corturi în care stăteau românii. Toți aveau corturi pe care și le făceau din ce găseau: cartoane, pungi, folii. Acolo, șefăera o țigancă grecoaică . Ea închiria pământul pe care erau amplasate corturile. Fiecare trebuia săplătească câte 20 – 30 euro chirie pe pământ. Aveau și curent electric și pompe cu apăunde se puteau spăla. Acolo, în Lapa, oamenii nu aveau voie săiasădin zona corturilor decât însoțiți de vreun șef sau când îi duceau la muncă . Erau doi șefi țigani români și vreo 4 țigani greci, care se ocupau de venirea oamenilor, de cazare, îi băgau la muncă . Șefii ăștia luau de la fiecare om /zi, pentru că le găsea de muncă , între 2 și 10 euro. Oamenii mai câștigau și ei 5, 10 euro pentru o zi întreagăde muncă , în condițiile în care în țară li se promiteau salarii de 25 – 30 euro/zi. Din câte știu, țiganii bărbați mai erau duși și la demolări în Atena. De regulă, dacă șefii nu-și scoteau banii pe care-i investiserăîn transportul unora, le vindeau pașapoartele rușilor sau basarabenilor de peste Prut, care, mai apoi, le falsificau. Prețul unui pașaport varia de la 150 la 400 euro. Fărăsăexagerez, cred că săptămânal, în Lapa, ajungeau 40 de români. În total, cred că acolo, la corturi, erau peste 500 de persoane venite din România. Din Vâlcea, predominau cei de la Băbeni, Roșiile, oricum oameni săraci. Mulți fugeau din Lapa pentru că nu găseau de lucru sau se plătea prost, iar ei mureau de foame. Acolo niciodatănu vin razii, nu existăcontroale, în condițiile în care distanța din sat până la corturi este de aproape 1 km”.   

Muncă istovitoare pe câțiva euro

O rudăreasădin Slăvitești, care a fost plecatăîn Grecia cu familia timp de 10 luni de zile, și-a luat inima în dinți și ne-a povestit calvarul pe care l-a trăit odatăajunsăîn Grecia: „Am plecat de acasăcă am zis săfacem și noi un ban. N-am știut în ce intrăm. A fost vai de mama noastră. N-am găsit de lucru timp de două săptămâni și nu aveam ce mânca. Am mâncat coji. Le fierbeam și le mâncam așa. După aia, ne-au spus unii sămergem pe câmp că o găsim dragavei. Nu era dragavei ca la noi, era dragavei cu păr pe el. Nu știam cum să-l mâncă m. M-am dus pe câmp săculeg dragavei și am venit cu o plasăplină .  O singurădatăam mâncat pentru că dup-aia ne era frică de albanezi săne mai ducem pe câmp. Albanezii sunt răi de tot. Sunt în stare săte omoare. Era un magazin acolo unde aveam corturile care era al uneia Marița, o țigancă grecoaică . Dacă ne prindea că mergeam în sat săcumpărăm ceva, ne snopea în bătaie. Nu aveam voie sămergem în sat. Unii mai fugeau și mai cumpărau câte ceva de mâncare, pe care le ascundeau până și în chiloți. În sat, mâncarea era mai ieftină. 

Cu lacrimi în ochi, rudăreasa poveștește cât s-au chinuit, ea și soțul ei, săgăsească ceva de lucru și cât s-au spetit muncind pe plantațiile grecilor: „două săptămâni nu am avut de lucru, am stat degeaba. Ne rugam de  români de-ai noștri săne găsească ceva de muncă , dar erau hoți.  Dacă ne luau la muncă din 15 euro trebuia săle dăm lor 5 sau 10, depinde în ce toane erau.  Pe zi, puteam câștiga cam 10-20 de euro. Șefii ăștia care se ocupau de noi și ne găseau de muncă ne luau dimineața cu mașina și ne duceau la greci. Banii nu se  știa când ni-i dădeau. Am muncit la un grec, Nicola parcă îl chema, 7 zile. Au trecut 6 luni de zile până am văzut banii de la el. Era viațăgrea acolo, vai de mama noastră. Am muncit la că pșuni, acolo era cel mai rău, apoi la cartofi. La pepeni, munceau doar bărbații. Erau niște pepeni cât butelia de mari. De-abia puteai să-i ridici. Într-o dimineață, ne-am trezit și barăcile erau pline de apă. Apa ajungea până la mijloc. Plouase toată noaptea și inundase corturile. Ãstea erau condițiile, trăiam ca animalele, munceau pe niște că lduri îngrozitoare, fărăsă-ți dea cineva o canăcu apă”. 

Rudăreasa mai spune că șefii de la corturi îi păcă leau la bani și când nu mai aveau nevoie de ei, îi lăsau sămoarăde foame, fărăsăle găsească de lucru: „Dacă ai lucra direct cu grecul, ar fi mai bine.  Unii greci te trateazăcu blândețe, te plătesc bine, dar nu-ți dau nimic de mâncare, nici măcar o coajăde pâine. Odată, o zi întreagăam muncit degeaba pe o plantație de măslini. Cică , săvadăpatronul că suntem în stare. Nu ne-au plătit nimic, ne-au ținut nemâncați, sărir-ar ochii săle sară. E fraierie mare în Grecia. În 10 luni cât am stat, dacă am reușit săpun deoparte 1.000 de euro. Nu mămai duc în viața mea în Grecia. Acum ne gândim săplecă m, la muncă , în Spania”.

Ce este traficul de persoane?
Prin trafic de ființe umane se înțelege „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare sau prin utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înșelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziții vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul exploatării.
Exploatarea include cel putin prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau servicii forțate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prevelarea de organe” (din documente oficiale ale ONU).
Din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de ființe umane include: sclavia, munca forțată, violența, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei.
Din perspectiva economică , traficul de ființe umane presupune: interese financiare, rețele regionale și internaționale de trafic de ființe umane, crearea condițiilor în care o persoanăpoate fi transformatăîn marfă, circulația ilicităa banilor pe baza că rora se realizeazătraficul, o stare de sărăcie accentuatăa victimelor care se întorc în țară mai sărace decât au plecat, unele chiar având datorii acumulate la plecarea în străinătate.

Statistici îngrijorătoare

Departe de a reflecta realitatea, autoritățile încearcă sărealizeze o imagine complexăa traficului de persoane din România. Astfel, în perioada iunie-octombrie 2006Inspectoratul General al Poliției de FrontierăRomâne a înregistrat 71 de cauze; au fost identificate 187 de victime ale traficului de persoane de cetățenie română(63 bărbați, 88 femei, 36 minori), în urma unor reclamații/sesizări (32) și investigații (155). În ceea ce privește tipul de exploatare, 86 dintre acestea au fost exploatate prin muncă , 86 au fost exploatate sexual, 12 prin cerșetorie și 3 au fost exploatate în alte moduri. Inspectoratul General al Poliției de Frontierăa identificat 163 traficanți, dintre care 3 au fost condamnați cu pedepse între 1-5 ani. La nivelul DGCCO au fost înregistrate în aceeași perioadă(iunie – octombrie 2006) 239 cauze penale, au fost identificați 458 traficanți (10 cetățeni străini) din care 293 bărbați, 92 femei și 73 minori. Au fost identificate 629 victime ale traficului, din care 113 bărbați, 419 femei și 97 minori. În ceea ce privește modul de exploatare al victimelor, situația este următoarea: exploatare sexuală- 471 cazuri, exploatare prin muncă – 105, cerșetorie – 51 și alte forme – 2. Victimele au fost identificate în urma unor reclamații/sesizări (84) și investigații (545). În perioada 1 iunie-30 septembrie 2006, la nivel național, Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizatăși terorism (DIICOT) a înregistrat 409 dosare având ca obiect infracțiuni de trafic de persoane prevăzute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, fiind soluționate 181, dintre care 62 prin rechizitoriu. În perioada menționatăau fost înregistrate un număr de 206 victime ale infracțiunilor de trafic de persoane, dintre care au beneficiat de asistență46.

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.