Acasă Arhiva România există

România există

Există, în România, oameni care n-au fost niciodatăla teatru și existăomeni care nu-și permit sămeargăla teatru, existăcopii care nu au mâncat niciodatăciocolată, existăfete obligate săse prostitueze, existăfemei alungate de acasăde soții lor, existămame bătute de copiii lor, existăoameni ponegriți și scuipați, existăoameni care își așteaptădreptatea, existăadolescenți care se droghează, existăpoliticieni care fură, mint, care sunt corupți, venali, răzbunători, analfabeți. Existămultădurere în lumea asta. Existăziare proaste și ziare bune, jurnaliști cinstiți și jurnaliști cumpărabili, patroni buni sau patroni răi, cuvinte grele și cuvinte care alină. Existărău, bine, misogini, desfrâu și denunță tori. Existăde toate. Despre toate acestea scrie și presa. Și despre multe altele. Problema e cum scrie.

          Am observat, și e ceva vreme de atunci, că jurnalismul, per ansamblu, a început săse dezumanizeze. Citesc tot mai puțin în ziarele locale, dar și în cele naționale, reportaje despre lucruri simple. Mi s-a luat de analize politice, de titluri pompoase, de fețele acre și inexpresive ale potentaților locali și de declarațiile lor lipsite de substanță. Ziariștii nu mai scriu reportaje pozitive. Sau foarte puține. Cât despre cele sociale, pot spune că au ajuns chiar o raritate în paginile ziarelor. Acum, în jurnale, articolele sunt pline de cinismul agresiv al comentariilor politice. Eroii principali ai presei sunt Funcționarul, Criminalul, Politicianul și Prostituata, adică politica, crima, sexul și șpaga.

          Acum, la foarte mare că utare sunt vedete sexy care-și dezvelesc, aproape pornografic trupurile, homosexualii, lesbienele, Brad Pitt și Vadim Tudor.

          Sunt tot mai puține articole despre cultură, istorie, artăsau Dumnezeu. Și atunci când ele mai apar prin presă, răzleț, ce-i drept, sunt citite de prea puțini oameni și înțelese și de mai puțini. Desigur, presa s-a dezumanizat odatăcu individul. Ea s-a conformat apetenței acestuia spre macabru, vulgaritate și obscen.  Altfel, nu ar mai fi citită. Din păcate. De ce s-a dezumanizat presa? E o întrebare cu mai multe variante de răspuns. E vorba de-o tristețe provincialăcare ne urmărește, chiar și atunci când renunțăm a mai scoate, din  sertar, penelul ascuțit. Presa e scuipată, în obraz, de mai toți potentații locali. Bălăcă rită, răstignită, că lcatăîn picioare. Asta ne face cinici. Din ce în ce mai cinici și reacționăm. Uneori, impulsiv, însă , de cele mai multe ori, ca urmare a felului în care acești politicieni de carton ne umilesc. De foarte multe ori, vrem să prezentăm cititorilor adevărul absolut. Când ne dorim asta, suntem și mai tare insultați de toate aceste personaje care, îmbătați de aburii puterii efemere, li se pare că sunt ducii județului. Câteodatăne limităm săfim obiectivi, scârbiți de atâta mârșăvie a oamenilor cu putere. Dar nu putem capitula niciodată. ExistăRău și existăBine. În presă, lumea e împărțităîn alb și negru. Nuanțele de gri nu fac altceva decât sădeformeze realitatea. Săo păteze. Asta nu înțeleg cei mai mulți. Un politician rău, chiar dacă spune că se preocupăde binele comunității, rămâne tot unul rău. La suflet. Unul bun, rare exemple, este înghițit, cu intenții cu tot, de rechinii vorace ai scenei politice. I se submineazădreptul de a arăta că este bun.

          Așadar, ajungem la concluzia că existădoar politruci (că ci cei care „populează” scena politică a zilelor noastre nu pot fi numiți altfel) răi. Răul nu se poate niciodatăschimba în bine așa, cum  buruiana nu poate ajunge trandafir. V-ați întrebat vreodatăcum ar arăta o Românie în care sănu existe bătrâni părăsiți de familii, oameni care sănu aibăce mânca, pensionari care nu-și permit un kilogram de carne, bebeluși aruncați în WC de mamele lor, copii supradotați care nu au bani de că rți, mii de români în Spania la ciuperci, blocuri insalubre, oieri milionari,  câini vagabonzi, profesori care trăiesc cu proprii elevi și medici nebuni? E greu de imaginat. Nu știm dacă ar fi o țară perfectă, „the promised land”, vorba americanilor, sau una plictisitoare. Dar, cu siguranță, ar fi o Românie despre care nu ai avea ce scrie

 

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.