Sâmbăta lui Lazăr, cunoscută și ca Sâmbăta Floriilor sau Moșii de Florii, reprezintă o zi de mare semnificație în calendarul ortodox, dedicată pomenirii celor adormiți dintr-un neam.
În această zi specială, tradiția creștină impune împărțirea de alimente pentru sufletul celor adormiți, marcând astfel un moment de comemorare și respect față de cei care nu mai sunt printre noi.
Sâmbăta lui Lazăr reprezintă ultima ocazie înaintea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos în care se poate face pomenirea celor adormiți. Creștinii ortodocși își aduc omagiul înaintea lui Dumnezeu, ducând pachete cu alimente de post la biserică dis-de-dimineață, pentru a fi ulterior donate celor nevoiași.
Tradițional, în această zi se oferă de pomană fructe, legume, colaci și alte produse de post, respectându-se rigorile specificului alimentar al Postului Paștelui.
Este important de menționat că, conform tradiției, în Sâmbăta lui Lazăr nu se împart alimente care conțin carne, lapte sau ouă. Astfel, familiile celor adormiți pregătesc pachete ce conțin doar produse permise în post.
Pe lângă alimente, familiile pot dona și alte obiecte sau lucruri necesare, cum ar fi lumânări, haine sau diverse obiecte de uz casnic.
În această zi plină de semnificație, creștinii ortodocși rostesc rugăciuni puternice pentru mântuirea sufletelor celor trecuți în neființă, cerând iertare pentru greșelile săvârșite și odihnă veșnică pentru cei plecați la Domnul:
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”.