” Dumitru Diaconu aplică legea După bunul plac
Într-unul din numerele trecute ale bisăptămânalului VOCEA VÂLCII văinformam, despre judecă torul de la Curtea de Apel Pitești care a pronunțat o sentințănelegalăși netemeinică în cauza „Gutău-Dicu”. Este vorba de Dumitru Diaconu și este vicepreședintele Curții de Apel Pitești. Surse din anturajul său profesional îl prezintăca fiind un slab judecă tor, cu multe rateuri profesionale și ușor influențabil în exercitarea profesiei, datorităimplică rii sale în obținerea de bani nemunciți cu ajutorul jocului piramidal „Mega Caritas”. Nu știm exact care a fost implicarea judecă torului Diaconu în mega-escrocheria ce a distrus destinul sutelor de deponenți dacă a fost îmbogățit sau nu – dar, de acum, prin lipsa fermității în respingerea presiunilor DNA, știm că s-a îmbogățit cu mii de reproșuri și de înjurături. După finalizarea dosarului și acționarea în judecatăa statului la Strasbourg, suportarea despăgubirilor materiale va trebui făcutăși de el.
S-a dovedit că judecă torul Dumitru Diaconu nu este numai un individ că ruia nu-i displace deloc mirosul banilor mulți, ci și un tip slab pregătit profesional, extrem de influențabil și de ce nu, ușor șantajabil.
Rândurile care urmeazăvor convinge, fărăîndoială, opinia publică că cele relatate de noi, au suport în realitate. Materialul nostru s-a dorit o antitezăîntre două motivări date de același judecă tor, care, așa cum veți vedea, apreciazămenținea stării de arest a unui individ sau punerea sa în liberate, După bunul-său plac ori mânat, din spate, de interese obscure. Pentru el textul legii devine neimportant atunci când este supus influențelor și șantajului. Își pierde obiectivitatea și renunță, pe deplin, la verticalitate.
Magistratul Diaconu a pus în libertate un infractor de drept comun
La data de 13 mai 2003, Ministerul Finanțelor Publice, Garda Financiară Argeș, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că , în urma unui control efectuat la firma SC Sim Com SRL Drăganu, județul Argeș, al că rei proprietar era Florian Teodoroiu, care a avut la bazăverificarea operațiunilor de comercializare și transport produse petroliere, s-a constatat că patronul acestei firme, a înregistrat în contabilitate 45 de facturi fiscale de aprovizionare, de 7,7 miliarde lei vechi, provenind de la societăți comerciale fictive. De menționat că bărbatul a înfăptuit înșelăciuni cu consecințe deosebit de grave atât în Argeș, cât și pe teritoriul județului Vâlcea. Pe numele său a fost deschis un dosar de urmărire penală, iar Judecă toria Pitești a hotărât, pentru faptele comise, condamnarea lui Florian Teodoriu la 2 ani de închisoare. Acesta a depus recurs penal, iar în data de 3 iulie 2003, cauza sa s-a judecat, urmându-se calea legală, la Curtea de Apel Pitești.
Completul de judecatăa fost compus din: președinte – Mirela Sorina Popescu, Doru Mercan judecă tor și surpriză, nimeni altul decât judecă torul Dumitru Diaconu. Deși pe rol se judeca procesul unui cetățean care a prejudiciat statul român cu mai multe miliarde de lei vechi, judecă torul Diaconu a considerat că acesta nu reprezintăun pericol pentru ordinea publică așa cum a făcut-o de altfel, în cazul primarului Mircea Gutău și a dispus punerea sa în liberate. Iatăce spune inconsecventul „apărător” al legii în motivarea, datăla acel moment: „( ) După cum se poate observa, textul în baza că ruia a fost arestat 148-h (același ca și în cazul lui Mircea Gutău n.r.), prevede două condiții cumulative ce trebuie îndeplinite, în cauză, fiind îndeplinităprima condiție, dar nefiind îndeplinităcea de-a doua condiție, și anume existența pericolului pentru ordinea publică , dacă inculpatul s-ar afla în stare de libertate. ( ) Astfel, raportatăla activitatea infracționalăa inculpatului, așa cum a fost reținutăîn ordonanța de arestare și în mandatul de arestare, nu se poate reține că o astfel de activitate prin natura ei economică , la care inculpatul ar fi predispus, pericliteazăordinea publică . În aprecierea pericolului, pentru ordinea publică trebuie săse aibăîn vedere, însă , nu numai natura faptei reținutăîn sarcina inculpatului nu este o crimă, o tâlhărie, de pildăcare săafecteze ordinea publică , ci și persoana inculpatului”.
Este mai mult decât dubioasăconcluzia la care a ajuns judecă torul Dumitru Diaconu. Cum se face că în cazul lui Mircea Gutău a decis că reprezintăun pericol pentru ordinea publică , în condițiile în care, în mod evident, nici acesta nu este criminal sau tâlhar? Motivarea sa, în cazul Gutău, că edilul-șef reprezintăun pericol pentru societate, deoarece conduce o instituție publică , este apăde ploaie, săfim serioși. Și apoi, trebuie remarcat că infracțiunile lui Florian Teodoroiu au fost dovedite și para-dovedite, în timp ce în dosarul lui Mircea Gutău nu existăprobe care să-l incrimineze direct. Doar presupuneri.
Lipsătotalăde obiectivism
„Or, din acest punct de vedere, rezultăcu certitudine că inculpatul a cooperat și a răspuns constant solicitărilor organelor de cercetare penalăpe parcursul a peste 2 ani de când a început ancheta penală, martie 2001, punându-se la dispoziția organelor penale oricând l-au solicitat, ceea ce denotăun comportament firesc, de supunere la normele procesuale și procedurale vizând cercetarea penală, corelat, de altfel, și cu lipsa de antecedente penale a acestuia. Având în vedere astfel, atât natura infracțiunii, dar și persoana inculpatului, nu se poate reține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintăun pericol pentru ordinea publică , pericol ce trebuie săfie concret, săconstea într-o amenințare efectivă, directăa ordinii publice, raportatăla natura infracțiunii și la persoana infractorului. De menționat, că și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cazul Letellier contra Franței din 1991 consemneazăcă detenția unui inculpat nu poate fi legitimădecât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, prelungirea detenției neputând săservească pentru a anticipa o eventualăpedeapsăprivatăde libertate. Mai mult, chiar formularea acestui temei în mandatul de arestare vizând pericolul pentru ordinea publică prin expresia «ar prezenta» sugereazăipoteza și nu certitudinea unui pericol concret, efectiv, fapt ilustrat și de mențiunile deloc convingătoare din același mandat fațăde cele expuse că pericolul public existăavând în vedere multitudinea faptelor comise, modul de operare și limitele prevăzute de lege. ( ) Trebuie săfie probe certe, din care sărezulte că existăun pericol concret pentru ordinea publică , dacă inculpatul este pus în libertate. Or, în cauza de față, din cele expuse mai sus, cu referire la persoana inculpatului, la natura infracțiunii reținute în sarcina sa, nu rezultănicidecum o astfel de probă, care săconducă la concluzia că dacă inculpatul ar fi liber, ar amenința efectiv ordinea publică . Cum starea de liberate este, în general, regula în care se desfășoarăjudecata în procesul penal, și cum privarea de libertate este excepția, curtea apreciazăîn complet majoritar, pe considerentele pe larg estimate mai sus, că temeiurile inițiale în baza că rora s-a emis mandatul de arestare, nu subzistă, motiv pentru care, considerăcă se impune judecarea inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa de că tre organele de cercetare, în stare de libertate„ aratăjudecă torul Dumitru Diaconu în motivarea sa.
Din nou se naște o întrebare. Cum este posibilăpunerea în libertate a unui infractor dovedit, care pe parcursul a luni de zile a înșelat statul, persoane fizice și juridice cu miliarde de lei și ar mai fi făcut-o încă dacă nu era prins? Care text de lege ne spune că un individ acuzat de luare de mită(cazul Gutău) este mai periculos decât un escroc? Putem spune că sunt de aceiași speță. De ce unul trebuie judecat în stare de libertate, iar celălalt închis? În motivările influențabilului judecă tor sunt mult prea multe neconcordanțe.
Judecă torul a dat o motivație bâlbâită
Iatăce scrie îndoielnicul magistrat în decizia datăde Curtea de Apel Pitești, în cazul celor doi edili ai Râmnicului, Mircea Gutău și Nicolae Dicu.
„( ) Cu privire la existența cazului prevăzut de articolul 148 lit.h, Cod ProcedurăPenală: cu referire la acest aspect, Parchetul susține că este probatăîn cauzăși existența cazului prevăzut de articolul 148 lit.h, Cod ProcedurăPenală, pedeapsa prevăzutăde lege pentru infracțiunea de luare de mităfiind mai mare de 4 ani, existând totodatăprobe certe că lăsarea în liberate a inculpatului constituie un pericol pentru ordinea publică .
La aprecierea acestui pericol, se impunea a fi avutăîn vedere calitatea inculpatului care trebuia săîndeplinească în mod corect atribuțiile de serviciu și sănu transforme exercitarea într-o sursăde venituri ilicite, în scopul obținerii unor foloase cu titlu de mită, atingerea adusăprin faptăprestigiul unei instituții publice, care săverifice la respectarea legalității emiterii unor acte administrative, rezonanța faptei, mediatizarea la nivel național și interesul general fațăde soluționarea instransigentăa faptelor de corupție. Fațăde criticile adresate, expuse mai sus, Parchetul solicităîn baza art. 385/15.2 lit. d Cod ProcedurăPenalăadmiterea recursului declarat, casarea în parte a încheierii atacate și menținerea arestării preventive a inculpatului Gutău Mircia, ca legalăși temeinică .
Cu referire la starea de arest, susține că nu mai subzistătemeiul prevăzut de art. 148 lit. b. Cod ProcedurăPenală, iar cu privire la litera h, susține că nu poate fi reținut nici acest temei al arestării, deoarece din dosar, nu rezultăcă existăprobe certe, care săconducă la concluzia că inculpatul ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și ca urmare, solicită, judecarea în libertate, urmărirea penalăfiind terminată, el nemaiavând cum săinfluențeze ancheta”.
Informațiile prezentate de noi, explică , credem, lipsa de obiectivitate a judecă torului Diaconu, care aplică , așa cum spuneam, legea După cum îi dicteazăinteresul. Mai mult decât atât, motivațiile din decizia Curții de Apel Pitești, ar fi avut sens, doar în cazul, în care, în probatoriu din dosarul lui Mircea Gutău ar fi existat probe certe că acesta a pretins și luat mită. Probele sunt însă , indirecte. Și atunci cum a prejudiciat edilul-șef imaginea instituției pe care o conducea și în ce fel a renunțat la „verificarea respectării legalității emiterii unor acte administrative?”
Olivia Pirvu