Motto: „Vom construi o lume nouă. Nu vouă!„
(Nicolae Ceaușescu banc politic dinainte de „˜89)
Securime furioasă, cârtind pătimaș împotriva comentariilor din presa străină pe tema menținerii la putere a foștilor represori de dinainte de că derea regimului Ceaușescu. Așa arată forumurile de discuții pe internet ale acelor mass-media din România care au preluat articolul din 12 decembrie al cotidianului american The New York Times, intitulat „Eastern Europe Struggles to Purge Security Services”, adică „Europa Răsăriteană se luptă să elimine (fostele) servicii de securitate”.
Un articol în care se vorbește despre uciderea rusului Alexander Litvinenko, despre așa-zisa sinucidere a lui Bojdar Doicev, fost custode al arhivelor securității comuniste bulgare, dar și despre povestea de succes a securiștilor români, care nu numai că au fost spălați de toate păcatele, dar au mai și reușit să acapareze importante hălci din economia națională.
Cea mai perfidă argumentație a Secu Î-fanilor internauți, obișnuiți să se exprime pe forumuri doar cu litere mari de tipar ca și cum ar răcni în scris la tot restul lumii, este aceea cum că trecutul nu mai are importanță, că foștii securiști sunt acum niște excelenți oameni de afaceri și că Occidentul a devenit culant și îngăduitor în chestiunea fostelor „organe” de represiune din vremea comunismului est-european
Iată o mostră de toată jena: „Ce importanță are că sunt comuniști, securiști… Parcă prin alte părți nu sunt? Important este ca omul de rând să trăiască bine în propria lui țară … Actualul guvern german este condus de cancelara Angela Merkel, care provine din fosta RDG, fostă membră a conducerii fostului partid comunist german din fosta RDG, cunoscă toare la perfecție a limbii ruse… Când Vladimir Putin (fost ofițer KGB în Germania) și Angela Merkel s-au întâlnit la Berlin, Merkel vorbea rusește, iar Putin vorbea nemțește… De ce marile puteri își desemnează conducă torii dintre foști șefi ai serviciilor de securitate sau foști comuniști, deci au acest drept, și nu le mai sare nimeni la gât, iar noi trebuie să facem circ din asta?”
Parcă îl și aud pe translatorul întâlnirii Merkel Putin de la Berlin, traducând în rusă discursul ținut de Putin în limba germană și, viceversa, tălmăcind nemțește vorbele „rusofilei” doamne cancelar, ca să înțeleagă și „inculții” membri ai Bundestagului despre ce a gungurit dumneaei pre limba lui Pușkin… Pușchea pe limbă, că mi s-au umplut ochii de lacrimile bucuriei înfrățelnice STASI-KGB în era de După încheierea războiului rece! Halal model de intoxicare, tipic securistică , plămădită în jurul unor legende ce conțin, ce-i drept, câte un mic grăunte de adevăr.
Iar dacă pe plan mondials-a instaurat, cică , o asemenea „frăție a inelului”, atunci de ce să nu-l lăsăm și noi în pace pe domnul președinte Traian Băsescu, cu tot cu trecutul său de colaborator al Securității, fiindcă doar așa putem să trăim bine în propria noastră țară ?! Așișderea, să-i lăsăm în pace pe Dan Voiculescu-Felix, pe „supraveghetoarea” Mona Muscă , pe pupincuriștii Adrian Păunescu, Dinu Săraru, Sergiu Nicolaescu și C.V. Tudor, pe bișnițarii Mitică Dragomir, alias Corleone, și Niki Gheară, alias Scorpion apropiați ai beizadelei Nicu Ceaușescu ca și Gigi Becali, alias Războinicul luminii, plus toți ceilalți „doritori de bine” ai nației?! Să nu-l uităm, în context, nici pe Ion Iliescu (străveche cârpă bolșevică ) care a revenit acum nu doar simbolic în fruntea PSD. Să nu-l omitem nici pe Mircea Geoană, un președinte de partid cu rubedenii de gradul întâi în fosta Securitate, dar nici pe Adrian Năstase, ginere parvenit de nomenclaturist din CC al PCR.
Nu e nici prima și nici ultima dată când ni se aruncă -n față povestea marelui patriotism securisto-comunistic al unor ipochimeni mai mult sau mai puțin cheflii, dar băieți buni și bine înfipți în sistem, care au luptat toată viața lor pentru propășirea neamului, pentru îndestularea (cu kentane etc.) și pentru victoriile echipei naționale de fotbal (să zicem) și care au contribuit, mai întâi, la victoria comunismului, iar apoi la victoria capitalismului de cumetrie în scumpa noastră patrie.
Ori de câte ori îi vedem, pe ei și pe cei de teapa lor, închinându-se cu emfază, proslăvind valorile creștinismului ortodox de rit mioritico-bizantin și clătinând coliva omagială a morților din decembrie Î89, să ne aducem aminte bancul acela în care „marele cârmaci” Nicolae Ceaușescu învia din morți resuscitat la spitalul județean, După ce murise de cancer la prostată, iar apoi fusese bătut cu măciuca-n cap, împușcat de un vânător neatent și că lcat cu mașina de un șofer grăbit pe viitoarea autostradă a soarelui.
Dacă Ceaușescu i-ar fi suplimentat poporului, zi de zi, rația cu câte un ciot de salam, cu „fro” două ouă, cu un pic de brânză, cu un karaoke despre Prigoana Bahmuțencei și cu un fluierat de Crezu Î în regia lui Jiji Becaliotul, nici nu mai era nevoie ca „securiștii patrioți”, pe mână cu „comuniștii progresiști”, să confiște lovitura de stat a „agenturilor străine” de acum 17 ani.
Muream cu toții, de plictiseală și de atâta bine care ar fi da
Zora Vifor