Deputatul UNPR, Dan Constantin Mazilu, a susţinut o nouă declaraţie politică prin care acuză birocraţia pe care o presupune adopţia unui copil şi perioada îndelungată, de 3 ani, a acestui proces. „Birocraţia stă de foarte multe ori în calea fericirii unui copil orfan. Pot trece ani întregi până când un prichindel ajunge să fie adoptat şi să-şi găsească o familie potrivită. La fel şi familiile care doresc să înfieze un copil pot aştepta la nesfârşit. Din cauza asta, românii se sperie de legislaţia care încurajează birocraţia şi nu se înghesuie să adopte copii, deşi mulţi îşi doresc acest lucru. Cei care se decid totuşi să o facă se lovesc de o procedură stufoasă şi, de cele mai multe ori, până la urmă renunţă. Din nefericire, nu cantitatea de răbdare a celor care doresc să devină părinţi prin adopţie este problema, ci legislaţia. Copiii care stau în centrele de plasament aşteaptă chiar şi patru sau cinci ani până să-şi găsească o familie, iar numărul lor, şi aşa destul de mare, tot creşte. Şi asta pentru că, înainte de a-i da spre adopţie, autorităţile încearcă să-i reintegreze pe copii în familia naturală. Acest proces presupune chiar şi căutarea rudelor până la cele de gradul patru. Mai întâi, orice cuplu care doreşte să adopte un copil trebuie să depună o cerere la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi la Protecţia Copilului pentru evaluarea condiţiilor morale şi materiale. Familia adoptivă este evaluată şi pregătită de asistentul social desemnat şi de un psiholog, pregătire care durează aproximativ două luni. Asistentul social responsabil va trebui să vorbească şi cu alşi membri ai familiei sau chiar şi cu prietenii apropiaşi. Tot în această etapă, cuplul solicitant urmează un curs prin care învaţă cum să integreze un copil orfan în familie. Abia apoi obţine un atestat de adopţie, care este valabil un singur an. Dacă până aici procedura pare destul de simplă, deşi e suficient de cronofobă, aceasta se complică de îndată ce se trece la etapa de potrivire copil-familie. Asistentul social trebuie să caute un copil compatibil cu familia. După ce este găsit, urmează procedura de pregătire, cu întâlniri şi programe de acomodare, precum şi cu un program de vizite. Dacă există o compatibilitate, minorul este încredinşat cuplului pentru trei luni. Însă doar dacă se finalizează toate procedurile şi numai dacă totul decurge conform planurilor. Numai că tot calvarul nu se opreşte aici! Asistenţii sociali vor mai sta cu ochii pe ei încă doi ani de la încuviinţarea adopţiei. Vi se pare simplă această procedură? Recunosc că mie nu! Spunem despre copii că sunt un dar, o bucurie, că ei sunt viitorul naţiunii, doar că adopţia, care este o soluţie firească pentru ocrotirea copiilor născuţi de mame aflate în dificultate, ale căror familii nu îşi pot asuma responsabilitatea creşterii unui copil, devine un adevărat necaz. Sunt convins că România poate şi trebuie să le construiască viitorul şi celor mai vulnerabili copii ai săi prin politici adaptate realităţii şi testate pe plan internaţional.”, spune Mazilu
Deputatul Mazilu: „Adopţia în România e mult prea complicată”
