Nu e rostul meu să comentez evenimentele politice interne sau internaţionale. Sunt destui comentatori politici în media vâlceană şi lor le revine sarcina asta. Numai că nu pot sta liniştită având acces la documente şi analize strategice privind cele ce se întâmplă în Turcia. La cât de complicată şi încordată e situaţia din Orientul Mijlociu chiar că numai o dictatură islamistă în Turcia mai lipsea! Asta mă îngrijorează, mai ales că focarul războiului se află lângă noi. Viitorul nu sună bine.
O opinie oarecum credibilă lansată de analiştii români spune că Erdogan ştia de intenţia organizării unei lovituri de stat fără sorţi de izbândă şi că a lăsat intenţionat ca aceasta să se producă. Ba, ziaristul Ion Cristoiu zice că însuşi Erdogan a iniţiat lovitura, cu scopul de a o anihila apoi şi de a putea lua măsurile pe care le doreşte. Personal, nu ştiu dacă a plănuit-o, a iniţiat-o sau doar a încurajat-o, dar regimul Erdogan mi-a dat impresia că s-a mişcat foarte eficient, după tentativa de lovitură de stat. Ca şi cum ar fi existat un plan.
Nu ştiu dacă e de preferat o Turcie condusă de armată sau o Turcie condusă de un regim autoritar. Situaţia din Turcia va evolua spre dezastrul tuturor. Erdogan nu are nicio atingere cu democraţia el este un islamist, a afirmat în repetate rânduri că va restaura imperiul otoman şi califatul. În Dobrogea se construiesc moschei într-o veselie şi se cumpără orice petec de pământ. Ce fac ai noştrii? Comentarii fanteziste. Deci, să nu ne îmbătăm cu apă de rouă, pecinginea islamistă se întinde, va ajunge şi la uşa noastră.
America este în situaţie complicată, UE nu are capacitate de luptă eficientă. Putin este soluţia finală. Cei ce compară armata turcă cu armata roşie şi cu capacitatea de luptă a ruşilor sunt poeţi. Flota militară turcească este o adunătură de nave “second hand”, armata terestră este mare dar întreţinută în nişte condiţii înfiorătoare (ca puşcăriaşii de la noi!). Corpul ofiţeresc turcesc – cu ofiţeri şcoliţi şi educaţi în SUA şi Regatul Unit – este o valoare, dar Erdogan îl va distruge şi umili. Deja a început masacrul.
NATO cu cine să comunice? Cu Erdogan şi cu militarii puşi în posturi mari în funcţie de numărul de rugăciuni zilnice? Nu prea cred că generalii şi amiralii NATO ar putea găsi un limbaj comun. Deocamdată sămânţa urii contra americanilor a fost aruncată. Se clocea mai demult. Pasul următor al lui Erdogan va fi unirea cu ISIS. Situaţia este mai mult decât delicată. Dacă îşi pornesc hoardele dincoace de strâmtori, cine li se poate opune? Bulgarii? – care nu mai au niciun avion de luptă? Românii?, cu ce?, cu câteva batalioane terestre şi cu o flotă militară simbolică? Kosovarii şi Bosniacii, îi aşteaptă pe turci ca pe fraţi. Sunt puternic islamizaţi. Cineva spune că nu o să-i lase americanii să facă ce vor. Aşa este, dar au pârghiile necesare? Au forţe pentru o invazie terestră? Zice cineva că islamiţtii sunt firavi. Aşa o fi? De câţi ani se chinuiesc americanii în Iraq să-i termine pe islamişti? Dacă nu acţionau ruşii în Siria, acum şi acolo erau stăpâni tot islamiştii. Să vedem rezultatul alegerilor în SUA şi cum se va pune problema Turciei în viitor. Deocamdată e sumbru.