PSD este între ciocan și nicovală. De¬le¬ga¬rea conducerii către Ro¬va¬na Plumb nu a liniștit spi¬ri¬tele după demisia lui Ponta din fruntea partidului, ci mai rău le-a aprins. Partidul se simte aban¬do¬nat. Cu Ponta premier încă un an, are toate șan¬sele unei erodări accentuate și riscul de a se trezi în fața alegerilor cu un prim-mi¬nistru condamnat în primă instanță. Cu Ponta demisionat, există varianta opoziției sau a guvernării cu un alt premier.
Declarația lui Dragnea precum că „un partid atât de mare ca PSD nu poate fi condus prin delegare“, iar „partidul are numeroși membri care pot conduce interimar“, el neexcluzându-se dintre aceștia, arată că în PSD acum se fac jocurile și nu sunt neapărat favorabile preşedintelui. Asistăm la o mare şmecherie a lui Victor Viorel Ponta care încearcă simultan să dea impresia unui pas înapoi, dar și să continue să controleze partidul din umbră. Aceasta ar putea fi picătura care va umple paharul.
Mai mulţi pesedişti ca oricând sunt enervaţi de gestul său, înţelegând că şeful lor de partid nu dă doi bani nici pe ei, nici pe partid nici măcar acum, când este pe cale să piardă totul. Absența oricăror dezbateri interne, a consultărilor privind desemnarea miniștrilor, fuga în Turcia, toate se prelungesc acum cu aroganța de a-și impune urmașul precum un dictator, fără să le ceară măcar un acord de complezență. Din opoziție, PSD ar câștiga alegerile, cel care își asumă fățiș această idee fiind Liviu Drag¬nea. Deocamdată, lucrează la primul pas: fără Ponta în fruntea PSD. Pasul al doilea urmează cel târziu în toamnă.
Nu ne-ar păsa de soarta PSD, dacă acesta nu ar deține încă controlul ac¬tualei guvernări. Or, fără lider sau, mai rău, cu un lider „dispărut“, apa¬ra¬tul birocratic se blochează, deciziile importante sunt amânate, intrigile bru¬iază activitatea. Ponta pierde sprijin în propriul partid. Nu că ar mai fi rămas cu mult după anii în care singurii săi parteneri politici reali au fost Sebastian Ghiță, Gabi Oprea și câțiva șefi de instituții. În rest, doar slugi și rivali care nu îndrăzneau decât să mârâie pe la colțuri. Disperarea îl împinge pe Ponta să creadă în fantasme. Așa cum Năstase s-a apucat să ofere autostrăzi la prețuri supraevaluate și perimetre cu gaze de șist, convins că doar așa va ajunge președinte, așa și Ponta crede că supraviețuirea lui depinde de calitatea a ceea ce oferă la schimb unui duh sfânt.
Este tragic pentru România. Ceea ce se va întâmpla în PSD îi privește doar pe pesediști și pe acei români care încă mai cred că acest partid le apără interesele. PSD va sfârși atomizat. Iar ce vedem azi, războiul total care a început între diverse grupări, nu face decât să confirme că acest partid nu se va lăsa până ce nu se va fi devorat pe sine însuși. Ce se întâmplă cu guvernarea însă ne privește pe toți. Vestea proastă este că Ponta nu va fi lăsat nici măcar să profite de ultima fărâmă de luciditate care i-a mai rămas și să-și dea demisia. Va fi ținut în vitrină de toți cei ce fac sute de milioane de euro de pe urma sistemului său de putere, ca un mort viu, până ce va fi scos cu mijloace constituționale din Palatul Victoria. Între timp, potopul de acuzații împotriva sa, ce răzbat deja din alte dosare penale, va acoperi încă o dată cu rușine obrazul României.