Săptămâna trecută, jurnalistul Robert Turcescu a dezvăluit pe blogul său că a fost locotenent colonel sub acoperire. Postarea sa a fost însoţită de copii ale unui livret militar cu fotografia sa şi două ştate de plată. Turcescu a făcut o dramoletă de doi lei şi de un ridicol dus la extrem. Ieşirea lui lacrimogenă a dus în derizoriu activitatea de excepţie a unei categorii profesionale, practicată de oameni deştepţi, echilibraţi psihic şi cu multă dragoste de ţară. Cine poate crede că Turcescu este sau a fost ofiţer acoperit nu are toţi boii acasă.
Deşi pare un scenariu de film, mi se pare cel mai logic: Turcescu a făcut un autodenunţ fals. Mărturisirea lui a avut efectul unei adevărate bombe în piaţa politică, iar câteva elemente se leagă şi par a conduce spre un scenariu cu multe hăţişuri dar şi spre boală. Am rămas blocată după primele fraze spuse în emisiune, nu ştiam încă nimic despre confesarea de pe blogul lui. Şi prima mea impresie a fost că e beat sau drogat, că e într-o stare de maximă surescitare, că de fapt nu este acel jurnalist echilibrat, stăpân pe sine care ştie să conducă o emisiune tv. cu un scop precis ca nimeni altul. Apoi, mi-am dat seama că e vorba de ceva ieşit din comun. Nu-l ştiam atât de aplecat spre filosofie aproape ascetică. Ceva nu se legă cu întreaga lui prestaţie. Nu te schimbi de la o zi la alta după comandă. Nu poate fi adevărat. Dar dacă este bolnav? Are schizofrenie? Schizofrenia este definită ca o „tulburare mintală care presupune existenţa unei stări de boală (adică existenţa a două sau mai multe simptome din următoarele: idei delirante, evitarea evidentă a comunicării, pierderea randamentului, pasivitatea, introversiunea şi pierderea contactului cu realitate).
Eu nu zic că Turcescu ar fi afectat de schizofrenie, dar în acest caz există prea multe coincidenţe. Îmi aduc aminte de un caz văzut la Spitalul nr. 9, din Bucureşti, prin anul 1992. Într-un salon era internată, cu diagnosticul de schizofrenie, o studentă în anul III la Chimie. Mi se vorbise despre boala ei şi, mai mult, se menţionase că tânăra domnişoară, cu un comportament general normal, se credea contesa Maria Walewska, iubita lui Napoleon iar în situaţia în care se rostea vreun cuvânt legat de viaţă sau existenţa lui Napoleon, intra în criză şi se manifestă delirant. Ceea ce s-a şi întâmplat când, intenţionat, un student practicant a cerut cu voce tare, unui coleg, o baterie Elba pentru lanterna sa. Ce a urmat, este aidoma atitudinii lui Turcescu de la televizor. Declicul manifestării psihice de care îl suspectez pe Turcescu, este susţinut de sursele noastre care au transmis că, în urmă cu o zi, moderatorul de la B1 i-ar fi spus lui Ilie Sârbu că deţine informaţii sigure conform cărora acesta ar fi agent acoperit al SIE. Discuţia s-a purtat pe un ton mai încins, iar la final, Ilie Sârbu i-ar fi spus acestuia că în lumina acestor acuzaţii nu are de ales şi va face solicitări oficiale pentru a vedea exact care este gradul lui Turcescu în Armată, dar şi în serviciile secrete.
Şi iată urmarea. Problema e că dacă a cedat psihic (şi comportamentul aproape mistic e semnul unei astfel de căderi), a făcut-o pentru că, cel mai probabil, i s-a solicitat să facă ceva ce depăşea cu mult propriile justificări pentru viaţa dublă în care crede ca a trăit. Pentru care nu a mai găsit nicio justificare, nici în faţa lui Dumnezeu, nici în teoria „siguranţei naţionale”. De aici încolo aştept să intervină Traian Băsescu care are acum multe cărţi în mână, în timp ce ceilalţi sunt obligaţi să spună „Pas”… Aşezaţi-vă comod în fotolii, uitaţi de filme piratate şi de HBO! Avem un film pe cinste care se derulează în faţa uimirii noastre.