Învăţământul românesc a rămas gratuit doar pe hârtie, în textul legii. Asta pentru că la fiecare început de an, elevii au o certitudine: ştiu că trebuie să aducă bani pentru fondul şcolii şi al clasei, pe lângă banii pe care îi dau pe auxiliare, rechizite şi multe altele. Părinţii sunt îngroziţi de fiecare dată când sunt chemaţi la şedinţele de la şcoală, întrucât au constatat că sunt storşi de bani pentru perdele, calculatoare, imprimante, scaune şi multe altele. Unele scoli din Vâlcea, deloc puţine, strâng anual câteva sute de milioane de lei vechi, numai din banii încasaţi prin comitetul de părinţi, ca fond al şcolii şi al clasei, bani pentru care nu se percepe impozit. Sigur, majoritatea banilor se strâng printr-o aşa-zisă asociaţie de părinţi şi, în acest mod, banii sunt strânşi chipurile legal, însă acţiunea rămâne la fel de imorală.
Nici anul acesta directorii şcolilor vâlcene nu s-au dezminţit şi au pus „preţuri” exorbitante pentru fondul şcolii, neţinând cont de criza financiară sau de recomandările date de Inspectoratul Şcolar Judeţean Vâlcea de a nu colecta bani. La începutul anului şcolar, fiecare director de unitate de învăţământ din Vâlcea a primit o scrisoare deschisă de la conducerea ISJ Vâlcea prin care li se aducea la cunoştinţă că strângerea de bani de la elevi este ilegală. „Este strict interzisă: comercializarea de manuale şi auxiliare didactice de către cadre didactice în unităţile şcolare, acestea pot fi cumpărate de părinţi din librării; colectarea fondului şcolii şi fondului clasei. Asociaţiile de părinţi din şcoli pot colecta fonduri din donaţii numai de la părinţii care doresc acest lucru” – se arată în recomandările Inspectoratului. Aceşti bani sunt folosiţi pentru reparaţii şi renovări, pentru achiziţionarea de aparatură, dar mai ales pentru cadourile destinate doamnelor şi domnilor profesori.
Asociaţiile de părinţi, o modalitate de a „fenta” legea
Sigur, este discutabilă şi această scrisoare trimisă directorilor, pentru că numai donaţii nu se numesc astea. În regulamentul şcolar scrie negru pe alb că aceste contribuţii nu sunt obligatorii, dar, cu toate aceste, părinţilor le este imposibil să refuze plata. În momentul în care comitetul părinţilor decide suma minimă cu care trebuie să contribuie fiecare părinte, acestuia îi este jenă să nu plătească. Jena este completată de teama că, în caz contrar, copilul său ar putea fi arătat cu degetul de colegi sau persecutat de profesori. Şi chiar se întâmplă acest lucru, cazurile fiind nenumărate de-a lungul anilor, însă nefiind făcute publice tocmai din cauza repercusiunilor.
Iar, majoritatea banilor pentru fondul şcolii se strâng printr-o aşa-zisă asociaţie de părinţi şi, în acest mod, banii sunt strânşi chipurile legal, însă acţiunea rămâne la fel de imorală. Spre exemplu, la Colegiul Naţional „Matei Basarab” Rm. Vâlcea părinţilor li s-a cerut 25 de lei pentru fondul şcolii şi 10 lei pentru fondul clasei, bani colectaţi printr-o asociaţie de părinţi.
Cea mai „scumpă” şcoală s-a dovedit a fi Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” (Roiată), acolo unde elevilor li s-a cerut să ducă câte 30 de lei/semestru, adică 60 de lei pentru un an şcolar, plus alte sume de bani pentru fondul clasei, bani pe care să-i folosească la cumpărarea de hârtie, calculatoare, imprimante, perdele şi aşa mai departe.
În schimb, la Şcoala Nr. 10 din Ostroveni, anul acesta nu s-a mai cerut niciun leu pentru fondul şcolii, dar fiecare clasă, la şedinţa cu părinţii, s-a stabilit o sumă de bani pentru cumpărarea de materiale didactice. Iar exemplele pot continua în acest sens.
Generalul Gherghinaru îi bagă pe directori în şedinţă
Acum, după întreg scandalul provocat la nivel naţional şi după declaraţiile războinice ale ministrului Educaţiei, fiecare inspectorat şcolar din ţară urmează să declanşeze controale în şcoli, pentru a vedea cum s-au colectat banii. Sigur, greu de crezut că vor găsi nereguli, doar dacă vreun părinte nemulţumit va face valuri cum s-a întâmplat la Bucureşti.
Însă, până una alta, inspectorul general şcolar al Inspectoratului Şcolar Judeţean Vâlcea, Ion Gherghinaru, a decis să organizeze, vineri, 17 ianuarie, o şedinţă cu toţi directorii de şcoli din judeţ, unde se va discuta despre acest punct fierbinte al colectării fondului şcolii.
Este foarte ușor să aruncăm cu noroi și să criticăm pofesorimea, la fel de ușor este să le luăm și apărarea. Adevărul este întotdeauna undeva la mijloc. Am să adaug câteva referințe articolului dvs. Este foarte adevărat că se fac abuzuri în ceea ce privește colectarea de bani pentru fondul clasei, fondul școlii; la fel de adevărat este că există și cadre didactice care își pun buzunarul la cheltuială pentru bunul demers didactic. Nu există nicio lege care să îi oblige pe părinți să dea bani pentru markere, cretă, hărtie de imprimantă (ce va fi folosită tot pentru tovarășii elevi) cum nu există nicio lege care să oblige un cadru didactic să achiziționeze personal aceste obiecte. Dacă este imoral ca părinții să contribuie cu 10lei/semestru la fondul clasei pentru achiziționarea acestor obiecte, la fel de imoral mi se pare ca un debutant, dintr-un salariu de aproximativ 700 lei (calificat fiind) să achiziționez acestea. Și un mic scenariu ar fi o doamnă învățătoare, care nu îi poate bucura pe elevi de tablă, de fișe de lucru, de teste imprimate,ci doar dictează. Probabil mare perforrmanță nu va obține de la acea clasă. La fel și discuția cu auxiliarele, ce uneori sunt necesare pentru simplul fapt că manualele au un număr minim de aplicații, prea mic pentru o clasă de elevi din România (care are media de 25). Dar câți părinți recunosc că sunt prea comozi să achiziționeze singuri aceste auxiliare, dacă se stabilește achiziționarea lor în cadrul ședinței cu părinții? E mai lesne să ne aducă doamna/domnul la comandă, dar parcă nici asta nu ne prea place…că tot la preț de librărie le achiziționăm. Și cu toate acestea învățământul particular are rezultate mai bune ca și ce de stat. De ce oare? O fi din pricina dotărilor și a bogăției de materiale? Sau din cauză că acolo nu se plătește fondul clasei? Vrem performanță și bogăție de materiale didactice, dar să plătească profesorul pentru ele, că de, și-a ales meseria asta. Păcat că sunt salariile care sunt în învățământ! Păcat că sunt cadre excepționale care ar putea profesa în orice alt stat,dar speră în mai bine! Păcat că aruncăm cu noroi în mass-media în cei care ne șlefuiesc copiii! Păcat că încă mai sunt profesori care își iubesc această meserie și nu sunt interesați de satisfacții materiale! Păcat….
Sunt impotriva concursurilor scolare pe bani, concursuri la care se „jongleaza” cu dilplome deoarece acestea ingroasa dosarele pentru obtinerea gradatiilor de merit. Si nu oricine are posibilitatea sa-si mareasca salariul cu cel putin 400 de lei pe luna. Sunt aceiasi oameni abonati la aceste recompense financiare, din 4 in 4 ani si mai nou, din 5 in 5 ani. Ar trebui ca cineva sa „purece” aceste dosare si sa demaste afacerea numita „gradatie de merit”. Rusine celor care se preteaza la asemenea josnicii pentru acei bani si care se dau superiori colegilor pe motiv ca au gradatie de merit, cu diplome copy-paste si adeverinte de participare la cursuri…la care n-au participat.