Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Săpămâna pe scurt – de la lume adunate

 Pentru că tot am sărbătorit dezbinați de uslamiști Ziua Națională a României, se cuvine să le spunem cititorilor noștri și unele adevăruri necunoscute până acum – Salariile bugetarilor vor fi reîntregite, spune guvernul USL, urmând să crească, de la 1 decembrie, cu 7,4 la sută – Ascensiunea lui Crin Antonescu la șiefia PNL și apoi la președinția Senatului este una foarte interesantă și relativ rapidă – Un document anonim primit de mai toate redacțiile care contează pe piața presei, intitulat „Armaghedonul lui Moș Teac㠝, prezintă afacerile familiei Dobrițoiu – Iată că avem date noi despre omul lui Felix Voiculescu – Poetul George de Podoleni ne-a dăruit poezia intitulată Singura mea avere “ România 

– Pentru că tot am sărbătorit dezbinați de uslamiști Ziua Națională a României, se cuvine să le spunem cititorilor noștri și unele adevăruri necunoscute până acum, despre acest eveniment. Constantin Daicoviciu, renumitul istoric și arheolog, profesor, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a lăsat posterității următoarea relatare: „În momentul unirii cu țara, în Lugoj, ca peste tot în Ardeal și Banat, s-a efectuat schimbul de administrații. Astfel, sosit din București, noul director al Poștei din Lugoj și-a vizitat instituția, iar la sfârșit, privind încă o dată cu atenție în jur, a exclamat: „Frumoase perdele, să mi le duceți acasă!” „Și așa “ încheia C. Daicoviciu “ mi-am dat seama care e diferența între administrația austro-ungară și cea românească” . Care-i diferența acum?

– Salariile bugetarilor vor fi reîntregite, spune guvernul USL, urmând să crească, de la 1 decembrie, cu 7,4 la sută, potrivit prevederilor cuprinse în Ordonanța de Urgență 19/2012 privind recuperarea reducerilor salariale din iunie 2010. Ce spune cifra asta? Nu seamănă cu minciuna uriașă a uslamiștilor cu acei 7,4 milioane de români care nu l-au vrut, la referendum, pe Traian Băsescu președinte? Care 7,4 milioane și care 7,4% creștere? Hai la groapa cu furnici că aici îl găsim pe Păcăliciul Ponta. Pomană electorală evidentă. Să aburească mințile fraierilor. Că e mulți  și proști! Asistăm la o campanie electorală imorală! De ce nu au mărit salariul minim pe economie? Recuperau și săracii care produc PIB-ul României, dar grosul votanților nu vine din economia reală ci din pornirile emoționale ale bugetarilor și pensionarilor. În economia reală când se vor reîntregi veniturile? Întrebați, întrebați, întrebați!

– Ascensiunea lui Crin Antonescu la șiefia PNL și apoi la președinția Senatului este una foarte interesantă și relativ rapidă, mai ales dacă luăm în considerare (cumulativ) fapte care-l definesc, precum: – nu are nicio realizare academică și/sau profesională notabilă… e întruchiparea mediocrității – e lipsit de o inteligență peste medie (de fapt peste mediană), spre deosebire de alți foști sau actuali lideri politici de marcă precum Ponta, Băsescu, MRU, Năstase, Tăriceanu sau chiar Iliescu – nu are abilitatea de mare politician, și pozează mai degrabă într-un tip: irascibil, superficial, emotiv, egocentric, impulsiv, lipsit de gândire strategică, incapabil să gândească pe termen lung ce pare predispus să se plictisească rapid când dă peste lucruri care să-i solicite atenția etc. Toate acestea sugerează, fără putință de tăgadă, că Crin Antonescu e mult mai predispus la a fi marioneta cuiva (a cui?) decât un viitor lider puternic și cerebral.

– Un document anonim primit de mai toate redacțiile care contează pe piața presei, intitulat „Armaghedonul lui Moș Teac㠝, prezintă afacerile familiei Dobrițoiu, precum și explicații inedite ale ascensiunii ministrului Apărării. Ministrul Apărării, Corneliu Dobrițoiu, și-ar datora cariera politică unei întâmplări fericite: pe canapeaua unui psiholog, unde primea consultații, l-ar fi cunoscut pe Crin Antonescu. „Trecuseră amândoi prin întâmplări traumatizante, iar slăbiciunea și vulnerabilitatea i-au apropiat , se afirmă în acest document. Aici este amintit și trecutul tatălui lui Dobrițoiu, Virgil Dobrițoiu, care a făcut carieră în anii regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, în structurile politice ale armatei. Potrivit documentului, tatăl actualului ministru al Apărării a fost plătit pentru activitatea sa în partid. Acest trecut ar fi una din explicațiile pentru prietenia dintre Dobrițoiu și celebrul colonel în rezervă Mircea Dogaru, cu care ministrul se întâlnește frecvent și care se pare că ar avea o influență covâr șitoare în luarea deciziilor în ministerul Apărării Naționale. Dogaru însu și ar fi făcut parte din consiliul politic al armatei, în regimul ceau șist.

– Iată că avem date noi despre omul lui Felix Voiculescu, colonelul rezervist Dogaru: Nu a lucrat în Consiliul Politic Superior al Armatei ci a lucrat în structurile Consiliului Politic Superior al Armatei, fiind în echipa  de istorici a lui Ilie Ceaușescu. La fel și colonelul Pricina care a fost în conducerea ziarului armatei din acea perioadă, Apărarea Patriei prin care se făcea cea mai deșanțată propagandă comunistă în armată. Ca militari, cei doi nu valorează nimic. Dacă le pui o armă în mână, se împușcă în picior și mai fac și victime colaterale. Ei nu au fost decât niște politruci care, din oportunism, acum fac pe democrații. Din sindicatul lor fac parte numai cei care au activat în structurile politice ale armatei, unii care erau în structurile de conducere ale Gărzilor Patriotice, formațiune paramilitară a PCR și câțiva rătăciți din fostele cadre active ale armatei care ulterior au trecut în rezervă și și-au pierdut privilegiile. Unii dintre aceștia au fost tot politruci și au fost promovați pe funcții înalte, de comandă, după 1989, de către Ion Iliescu .

– Poetul George de Podoleni ne-a dăruit poezia intitulată Singura mea avere “ România . Deznădăjduit, el ne întreabă, printr-un vers magistral:

Spuneți-mi, n-ați văzut cumva o țară?

Am fost plecat vreo zece ani pe-afară;

Azi, am venit și-o caut cu ardoare,

Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.

Iată că s-a găsit un alt poet să-i răspundă și, implicit, să ne răspundă:

*

Eu cred că am văzut ™o, dar nu ™s sigur,

Că e riscant să mai fi sigur de ceva,

Îți spun însă, că ™mi pari atât de singur,

Încât n ™aș vrea să fiu în pielea ta.

*

N ™o căuta în piețe, pe tarabe,

Fiindcă acolo se vinde doar o clonă,

Pe care suflete politice neghioabe,

Vând lemnul de stejar în limbă monotonă.

*

N ™o s ™o găsești în buncărul cu ouă,

Sau la vre ™un lider ce ™a îmbătrânit urât,

Și nici pe bulevardul unde plouă

Peste caschete ce se odihnesc direct pe gât.

*

Eu parc ™aș zice c ™am zărit ™o,

Așa, în trecere, secvențial,

În locul sacru unde Domnul a pitit ™o :

În pieptul omului cel mai banal.

*

Acolo, ™ntre plămâni și miocard,

Înfășurată ™n suflet ca ™n placentă,

Se uită printre coastele din gard,

La gălăgia demagogică, incoerentă.

*

Cam asta ™i. De ți ™am fost de ajutor,

Și în tristețea ™ți te ™am făcut să fi zâmbit,

M ™aș bucura. Să ai un somn ușor.

Fără coșmare. Și să fii iubit!

– Pataliputra