Seara de vineri, 23 martie, înzăpezită aproape nefiresc, asigura decorul unei premiere teatrale iar un public numeros păşea de pe covorul alb de zăpadă pe covorul roşu aşternut pe culoarele Casei Sindicatelor, gazda Evenimentului.
Premiera, oferită de Teatrului Municipal Ariel, «Colonelul şi păsările», poartă semnătura unuia dintre cei mai apreciaţi dramaturgi bulgari: Hristo Boicev, autorul jucat în peste 40 de ţări din Europa, Asia, America şi Australia şi distins de către British Council International Playwriting Awards pentru cea mai bună piesă şi cu Premiul Enrico Maria Salerno pentru dramaturgie europeană.
Pe scenă, «aliniaţi» în «dezordine» regizată, actorii: Alin Păiuş, Mihaela Mihai, Camelia Constantin, Julliet Attoh, Anca Olteanu, Olimpia Deaconescu, Cătălina Sima, Mădălina Floroaica, Georgiana Marin.
Toate personajele parcurg, cu umor de calitate, uneori mai îndrăzneţ, alteori schimbând registrul în drama copleşitoare a fiecăruia dintre ele, situaţiile propuse de autor şi rezolvate minuţios şi creativ de către regizorul Vlad Emanuel Popescu.
Avem de a face, la Râmnicu Vâlcea, pentru a doua oară, cu un spectacol de amploare al lui Vlad Popescu. Nu ar trebui să uităm «La Ronde» , spectacolul prezentat în Festivalul Internaţional de Teatru ArielInterFest –ediţia a IV-a din 2014. Era un spectacol care avea culoare, savoare, decor în mişcare şi o interpretare impecabilă.
Revenind însă la premiera de vineri seară, spectacolul este decupat, repet, minuţios de către un regizor cu har iar demersul său regizoral este flancat armonios de o scenografie inspirată, de un design al luminilor care ia în serios şi nu doar cochetează cu metafora. Costumele rezonează cu întreaga poveste. Pentru că, ei bine, Spectacolul este o poveste foarte coerentă într-un joc al alienării colective interpretate cu aplomb şi personalitate distinctă de fiecare actor în parte. Excelează Alin Păiuş- colonelul Fetisov, pe întregul parcurs al spectacolului şi Camelia Constantin, mai ales în scenele de ambiguitate ale personalităţii personajului , întruchipat de prostituata-călugăriţa-pasărea-soldatul -… Tereza, căreia îi ţine piept cu umor Olimpia Deaconescu, în rolul lui Pi . Mihaela Mihai (Doctoriţa) conduce cu fineţe jocul, din perspectiva personajului central al piesei iar Juliett Attoh susţine monologurile de forţă alternând cu momentele de candoare ale Ninei din « Pescăruşul » de Cehov. Anca Olteanu-Mata Hari şi Cătălina Sima –Meral, asigură, cu umor, culoarea spectacolului şi la propriu şi la figurat. Mădălina Floroaica- Thich – rezolvă cu succes monologul destinat să o integreze în final grupului hotărât să se alăture trupelor NATO. Un personaj aparte este realizat de către Georgiana Marin- Cenuşereasa poveştii – căreia regizorul i-a conferit un moment spectaculos, neaşteptat şi plin de poezie.
Spectacolul , în final, este rodul unui efort susţinut de o întreagă echipă de actori, scenografi, coregrafi, light designeri, pictori butafori, sound designeri, tehnicieni de scenă şi decor, costumieri, maşinişti… fără de care nu s-ar fi putut întrupa pe scenă.
Desigur, textul este unul de valoare, nu foarte uşor de urmărit de spectatorul doritor de un divertisment facil. În cazul de faţă , subiectul nu se lasă prea uşor decodificată decât spre final. Grupul alienaţilor pornesc spre NATO aşa cum şi ţările foste comuniste din Balcani au pornit spre vest ca spre o mare speranţă. Drumul este liber , eliberat dar…DAR !
Spectacolul lui Vlad Popescu este o provocare în primul rând intelectuală susţinută cu un talent regizoral de excepţie.
(D.E.M. 28 martie 2018)