” Administratorul este un fel de Sfântu Petru al blocului pentru că la el sunt toate cheile – și de la spălătorie și de la terasă și de la boxe… Și tot la el alergi atunci când ți se sparge o țeavă. A ajuns un rău cu care trebuie să te obișnuiești, să-l suporți.”
Din când în când, în paginile ziarelor, apar informații despre activitatea defectuoasă a unor administratori de bloc, activitate care îi face pe unii să ajungă dincolo de gratii. Despre administratorul de bloc se spune că este, de cele mai multe ori, un kapo al imobilului, un securist ratat care știe tot ce mișcă la el pe scară. Dar nu este așa. A fi administrator de imobil este cea mai proastă opțiune din viața cuiva. Numai cine nu a îndeplinit această funcție, nu știe ce vicisitudini ascunde calitatea de funcționar al locatarilor dintr-un imobil. Funcția asta a ajuns un rău cu care trebuie să te obișnuiești, să-l suporți. Totuși, departe de a fi un fel de kapo (așa cum se spune) administratorii sunt sluga și bătaia de joc a proprietarilor de apartamente. Puțini sunt cei care rezistă mai mulți ani. Lucrurile astea se știu bine și totuși, un individ ajuns întâmplător și prin hazard în Consiliul Local municipal al Râmnicului, își permite să-și bată joc de administratori, măscă rindu-i ca la ușa cortului și insultându-i ori de câte ori se deschide subiectul despre cei care au curajul să preia destinele administrative și financiare ale asociațiilor blocurilor din orașele vâlcene. Asta este! E o treabă ingrată și prost văzută din cauza câtorva uscă turi. Este mai simplu să stai și să critici de pe margine și să lași pe alții să-și bată capul. Rușinos mesaj transmite consilierul râmnicean. A fi administrator de bloc este o treaba onorabilă, care poate fi făcută cu pricepere. E adevărat că din lipsă de timp, dar și de fonduri această meserie încape pe seama unor pensionari sau a unor oameni dubioși. Care mai și delapidează. Dar n-ai ce face: ăsta-i traiul la bloc! Gândirea colectivă contemporană, când se întâlnește cu un astfel de specimen, clasifică clar cazul : sunt toți niște hoți, toți fură și-și bat joc de noi.
În realitate, din prostie, câteodată din lăcomie, din încercarea de-a ieși din anonimat, mai des din multă multă sărăcie, câte un fraier acceptă această funcție. Primul gând al său este că -și va mai putea drege din nevoi, rulând banii altora. După un timp se poate înfunda în datorii și devine mai sărac decât la început, dar și foarte – foarte plin de datorii. Problemele îl copleșesc. Din păcate, mai toți vecinii se retrag în cochilii și pe nimeni nu interesează ce face el, în special cu banii. Care nu sunt ai lui. După mai mult timp va începe drama: își va vinde apartamentul sărăcă cios ca să-și plătească sumele, câteodată colosal de mari, va ajunge la pușcă rie sau se va arunca de la etaj.
Majoritatea nenorociților au și familii care ajung de râsul comunității târâte în acest EL DORADO de carton. De vină suntem toți, că nu ne implică m, că -l ajutăm să se nenorocească prin indiferența noastră, pe el, familia lui și vecinii de bloc. Administratorul este o creație a zilelor noastre, precum „Revizorul” lui Gogol.
Romeo Popescu