Acasă Arhiva La ce-i buna vanarea de vant?

La ce-i buna vanarea de vant?

Motto: „O minciună repetată de o mie de ori, rămâne tot o minciună” „  Joseph Rublens

        După 16 ani de democrație, în România încă se mai discutădespre manipulare prin presă, care, oricum, nu se poate spune că nu s-a „cizelat”. Ne confruntă m aproape zilnic cu manipularea societății, cu manipularea prin presă. La temă, putem vorbi despre manipulare pornind chiar de la Revoluție: cei 40.000 de morți de la Timișoara, pe care nu i-a văzut nimeni, mii de teroriști pe care nu i-a prins nimeni etc. Astăzi, nimic nu s-a schimbat. Doar că manipularea nu mai este empirică . Se face „științific” și la „vedere”. Cercetările penale sunt televizate, iar perchezițiile se terminăla orăde maximăaudiență. Totuși, nu toată presăeste manipulată: anumite persoane și instituții de media manipulează. La ordin sau din prostie. Pentru că mulți pseudo-jurnaliști sunt dominați de prostie. Restul își fac conștiincios datoria. Deși au trecut atâția ani de democrație, ziarele încă mai pot fi manipulate prin dependența Financiară Față de instituțiile statului, de partidele politice, de interesele unor grupuri  oculte și din dorința unora de a se afirma, șantajând intrarea în viața publică , în conștiința opiniei publice sau în cercurile Puterii. Cu toții știm bine că cele mai cumplite obuze ale secolului 21 sunt cuvintele. Ele dor și produc traume. Nu se cunosc bine motivele dezinformă rii, principalii factori care duc la manipularea practicatăși tehnicile acesteia, însă se pot anticipa care sunt efectele, rezultatele acțiunilor abjecte și destabilizatoare.

        După cum se prezintărealitatea faptelor în județul nostru, situația nu s-a schimbat semnificativ Față de anii trecuți. Unii politicieni locali mai exercităpresiuni asupra jurnaliștilor și a instituțiilor media folosind metodele dezvoltate în timpul precedentelor administrații: împiedicarea accesului la informațiile publice, folosirea banilor publici în scopul cumpărării „tăcerii” presei, hărțuirea instituțiilor media și a jurnaliștilor incomozi cu ajutorul instituțiilor publice, asmuțirea servanților de presăaspra unor conducă tori incomozi, pentru a se obține interesele personale sau de grup ale unora ce preferăstatutul de anonimi restauratori. Cu alte cuvinte, fac ce fac pentru a putea fura mai mult și de a se îmbogăți prin practici îndelung exersate, dar cunoscute de vechii și incomozii conducă tori finanțiști, politici sau administrativi județeni.

        până învață”meserie” oamenii numiți de interesele lor în funcțiile teritoriale importante vânate, dar și pe fondul recunoștinței promovării lor, păpușarii din umbrăagonisesc precum cârtițele averi nemăsurate, fărăsăprivească în jur. Prin presă, se construiesc percepții pozitive sau negative în rândul publicului. Vorbele nu se cos la dosar și „a spune adevărul este o prejudecatăburghezămeschină” zicea Lenin.

Astăzi are loc o schimbare a paradigmelor politice, o trecere de la lumea puterii la lumea post-modernăa imaginii și influenței. Lumea se schimbă. Imaginea negativăe tot mai mult sursa de influențădistructivăîn relațiile socio-economice. Cetățenii au o relație permanentăcu mass-media și foarte rar cu conducă torii lor. Sunt dispuși săasculte poziția sau viziunea unui jurnalist, decât a unui conducă tor economic, administrativ sau politic, pe aceștia acuzându-i de sărăcia la care sunt supuși.

        Din neștiințăsau din teama de a nu risca, și pentru unii și pentru ceilalți, problemele nu sunt ale lor, sunt ale altora. Un săptămânal, nou născut din interesele unui grup de hămesiți de putere, altminteri bunicel și cu nume incitant, găzduiește un ciudat război pe tema unor presupuse favoruri făcute de conducă torul finanțelor județene unui amețit infractor din lumea petroliștilor de conjunctură, individ că ruia i se confecționeazădeja costumul vărgat al derbedeilor găzduiți vremelnic la „mititica”.  În spatele semnatarului articolelor documentate superficial și scrise neprofesional, stau câțiva finanțiști vâlceni poftitori ai scaunului celui vânat, dar și niște politicieni de mucava (ba, chiar și un parlamentar din arcul Puterii!) dornici de tantieme generos oferite de provocatorii poftitori.

        Bazându-ne pe documentele din dosarul întocmit de organele financiare specializate ale județului nostru, Vocea Vâlcii a scris pentru prima datădespre „Cazul ECOPAINT”, apelând chiar la conducă torii DGFP, pentru descâlcirea ghemului evaziunii conturate. Dacă cineva crede că l-am menajat pe șeful instituției financiare sau dacă își imagineazăcineva că nu am știut săapreciem răspunsurile primite, se înșeală. Rezultatul documentării a fost acela că în cazul în care prin absurd s-ar contura responsabilități penale sau administrative în sarcina conducerii Finanțelor județene, presa nu este aceea care poate pronunța verdictul incriminării. Pentru asta, societatea românească are înființate organe coercitive și instanțe de judecată. Noi, ne-am făcut doar datoria, informând opinia publică și organele statului, urmând ca acestea săse pronunțe. Nu am avut niciodatăcertitudini (și un gazetar nici nu poate avea, atâta timp cât prezumția de nevinovăție îi este asiguratăorică rui justițiabil prin Constituție și prin legile țării!), așa cum pretinde că are individul ce zgârie hârtia în redacția noului săptămânal la care mărefer.

        Gazetăria este o profesie complexă, de angajare civică și de risc… Numai că semnatarul acuzațiilor – titrate uneori insultător, împinge la nesimțire afirmațiile făcute despre șeful finanțelor vâlcene, determinând orgasme stării psihice unui grup subunitar de „complotiști” și câtorva negativiști de conjuncturăa societății contemporane, pe fondul dezgustului restului societății. până nu se pronunțăinstanța supremăde judecată, oricine este demn de încredere și de onorabilitate. Nedemn este nebunul care se substituie legii și pronunțăverdicte la auzul foșnetului „banilor cu miros de alcool”.

        Nu oricine intrăîntr-o redacție se cheamăziarist. Nu deține condeiul consacrării în buzunarul interior al sacoului. Mai mult chiar nici absolventul unei facultăți de ziaristică , licențiatul de azi, nu devine gazetar profesionist doar în virtutea diplomei. Pe lângăvocație, pe lângăpasiune, indispensabile în formarea și afirmarea profesională, este nevoie și de o bazătemeinică , constând din instruire și culturăgenerală, din lecturi, dublate de un efort considerabil, de foarte multămuncă . Calomniatorul jurnalist vâlcean vizat de editorialul meu, poate fi văzut searăde seară, alături de alți asemenea lui, într-o cârciumioarădin buricul târgului, făcându-și culturăgeneralăprin citirea etichetelor de pe sticlele de bere, pe fondul aburilor succesului pe care pretinde că îl va avea în acest caz.

Ziaristul este un exponent al opiniei publice ceea ce-i conferăun statut aparte, dar trebuie săîndeplinească anumite condiții morale și profesionale. Cei care abordeazăgazetăria După ureche sau din dorința obținerii puterii ca un hobby, nu fac purici într-o redacție și au o existențăpasagerăîn presă… Categoric, discreditarea presei vine din campaniile de dezinformare, din persuasiunea manipulării, dar și din lipsăde probitate profesionalăa ziaristului.

image_pdfVezi ca PDFimage_printPrintează articolul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.