Poate că la ora când citiți acest articol președintele Consiliului Județean Vâlcea, ec. Dumitru Bușe a murit. Ieri, 28 mai a.c., în jurul prânzului, acestuia i s-a mai prelevat odatălichid din sacul pleural pulmonar și dezastrul s-a produs. Ceasul vieții sale a luat-o înapoi. Membrii familiei au plecat la Rm. Vâlcea pentru a-i lua hainele spre a-l primeni înaintea înfățișării ]n fața lui Dumnezeu. După cum se știe, starea sănătății sale s-a agravat îngrijorător, începând cu ziua de duminică , 25 mai a.c. Cancerul tiroidian diagnosticat și-a extins aria de existență, cuprinzând plămânii, sternul și clavicula. Starea febrilăși limitarea fluxului de aer au determinat o atenție sporităși luni, 26 mai, la intervenția familiei, a fost chemat SMURD-ul, pentru a fi dus la un spital de specialitate. Medicul care l-a preluat în elicopter a declanșat manevrele specifice stării pacientului (febră, cianoză, wheezing – șuierat în timpul expirației, că ile respiratorii obstruate de mucus și hipertensiune pulmonară), cerând radiofonic acceptul pentru aplicarea procedurii standard de intubare (racordare la un plămân artificial). De la sol, nu s-a permis acest lucru și După preluarea bolnavului în secția ATI a Spitalului de Urgențăs-a putut face aerisirea plămânilor prin mijloace mecanice. De aici a început calvarul și numărătoarea inversă. Zeci de zvonuri contradictorii s-au lansat în Rm. Vâlcea și în județ, zvonuri care au condus până la emiterea unui comunicat de presă de că tre organizația județeană a Partidului Conservator, anunțând că Dumitru Bușe nu a murit. Pe acest fond, analfabeții de presă au început săcroșeteze scenarii care de care mai fanteziste, demonstrându-și neprofesionalismul. Pentru statutarea adevărului, văprezentăm cazul (medical) Bușe așa cum ne-a fost povestit de medicii și asistentele din Spitalul de urgență- București și Institutul Clinic Fundeni – Clinica de oncologie „Dr. Alexandru Trestioreanu”. Deoarece nu s-a obținut consimțământul pacientului sau al familiei pentru oficializarea situației, nu putem dezvălui sursele de informare, asigurându-le anonimatul.
” Pacientul a fost adus la noi într-o stare foarte gravă. După intubare, nimeni nu a putut dialoga cu el, plămânul artificial mecanic introducând aerul necesar supraviețuirii printr-un tub trecut prin gură. Bolnavului i s-a aplicat un tratament relevat din analizele făcute, la care s-au adăugat medicamente hipnotice și sedative. La fiecare completare de tratament, bolnavul deschidea ochii, conștientiza lumea înconjurătoare și atât. Nu a colaborat cu nimeni, deși părea conștient.” – ne-a declarat una din asistentele ce îngrijesc bolnavii în acest spital. Complectând informațiile (fără a se consulta fișa sa medicală), am aflat că acestuia i-a fost diagnosticat un cancer tiroidian, necruțătoarea boalăatingând cu nenorocirea ei plămânii, sternul și clavicula. Pentru o corectădiagnosticare, lui Dumitru Bușe i-au fost prelevate probe de lichid din sacul pleural și trimise unor clinici de specialitate din Austria și Turcia. Răspunsul medicilor străini, care nu a întârziat săvină, nu a precizat dacă pacientul va putea rămâne în viață, ci a recomandat doar temporizare, așteptându-se ameliorarea stării generale.
În dimineața zilei de miercuri, 28 mai, aparținătorii bolnavului au solicitat ca acesta săfie dus la o clinica din Austria, sperându-se într-o minune, După care a urmat dezastrul. Ca urmare unei noi puncții, plămânul stâng a fost străpuns, declanșând starea cataleptică . Omul Dumitru Bușe – cel pe care o anumităparte a presei l-a necă jit prin scrierile ei critice în ultimele luni de viață, și-a strâns clipele și vrea săplece, urmând săpomenim, de acum, la trecut, despre un om viu. Un om prins între iubire și ură, între bucurie și tristețe, între viațăși ne-viață.
Viața-i o durere!
Amurgirile sunt osândiri irevocabile pentru păcate nenumite. Moartea e pretutindeni. Rămânem din ce în ce mai singuri și-n golul presă rat cu morțile altora ne recunoaștem anevoie. Ușor, ușor, întunericul ne împresoară, iar în scă pătatul neguros deslușim, cutremurați de frică , roiuri de cruci. Lumea noastrăse mutătreptat dincolo, unde suntem așteptați de prieteni sau dușmani, de rude și străini, de camarazi și adversari plecați mai devreme săplivească răzoarele mortuare. Auzim că a murit un om. El putea fi oricine. Eu, tu, el, ea, noi toți. Ieri încă mai trăia. Nu s-a tocmit cu popii și nu s-a băgat pe sub pielea sfinților dedați tranzacțiilor felurite. Era preocupat sămai zidească un etaj sau două la viața asta de împrumut.
Săajungăla cer întreg, nu cu sufletul slobozit de moarte. Dacă văe apropiat, plângeți-l, dacă nu, reculegeți-vă, că ci mâine îl urmăm noi! Moartea nu-i un compromis, asemenea vieții. Cât suntem încă vii, săne că znim săfim nițel mai buni și mai respectoși. Iartă-ne, Dumitru Bușe!
Romeo Popescu