Oltchim-ul este firmă românească
Istoria existenței acționarului minoritar PCC SE în structura acționariatului de la Oltchim este, îndeobște, bine cunoscută. Firma germanăamintită, condusăde acționari polonezi, a achiziționat acțiuni de pe piața de capital, în anul 2007, ajungând sădețină1,1% din capitalul social al societății vâlcene. Ulterior, ca efect al unei ordonanțe, participarea firmei germane la capitalul Oltchim a crescut, fiind obținutăartificial, prin efectul actului normativ și nu prin mari investiții. Polonezii urmăresc, de atunci, ca prin cei 12% obținuți artificial (capitalul real, din acțiuni, este doar de 1,2 milioane dolari) săcumpere întreaga societate vâlceană (aproximativ 1 miliard dolari, valoare reală). Pe acest fond și cu astfel de intenții, PCC S.E. s-a dedat la tot felul de tertipuri propagandistice, lipsite de suport și fairplay, ceea ce a determinat o ripostăpublică a managerului dr. ing. Constantin Roibu, pentru combatarea cu mijloacele adevărului dezinformarea la care supuneau polonezii opinia publică românească și cea internațională. Nimic din ceea ce a întreprins directorul PCC Wojtiech Zaremba, împotriva unității etalon a chimiei românești, nu i-a reușit și, ca urmare, încercând sătimoreze și sădenigreze contraatacurile conducerii Oltchim, acesta l-a acționat în judecatăpe omul Constantin Roibu (și nu pe managerul general!), printr-o acțiune de răspundere civilădelictuală, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1 miliard lei, cu titlu de daune morale. Mai jos veți putea citi conținutul Sentinței Civile datăde Tribunalul Vâlcea – secția civilăprin care au fost respinse cererile polonezilor și s-a admis cererea reconvenționalăa domnului Constantin Roibu, obligând PCC SE să-i plătească acestuia suma de 1 leu, cu titlu de despăgubiri morale și să asigure, pe cheltuiala lor, publicarea hotărârii judecă torești într-un ziar de acoperire națională. Deci, adevărul românesc a învins minciuna și perfidia polonezilor reclamanți. Dar, ne întrebăm, românii, devenind acționari în una din firmele chimice ale polonezilor de la PCC (spre exemplu PCC ROKITA) ar fi scă pat cu fața curatădacă ar fi obstrucționat funcționarea firmei în care sunt acționari minoritari și care ar fi reacția sistemului imunitar al țării lor împotriva alor noștri? Unde este sistemul imunitar al țării, unde ne sunt apărătorii economiei românești și de ce comandăstrăinii în România?
Dosar nr. 1979/90/2009
Operator de date cu caracter personal nr. 4087
ROMÂNIA
TRIBUNALUL VÂLCEA – SECÎIA CIVILĂ SENTINÎA CIVILĂ NR.59
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Completul constituit din:
Președinte Liliana Mihăescu Ceaușescu
Grefier Dumitru Bondoc
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în răspundere civilădelictuală, formulata de reclamanta -pârâtăPCC S.E., societate comercialăcu sediul în Germania, Moerser Strase 149, 47198 Duisburg, reprezentatăconvențional de Cabinet de Avocat Marian Dinu, cu sediul în București, Piața Montreal, nr. 10, intrarea F, et. I, Eorld Trade Center-Regus Offices, sector l, în contradictoriu cu pârâtul- reclamant ROIBU CONSTANTIN, domiciliat în Rm.Vâlcea, str. Tudor Vladimirescu, nr. 22, bl. 3, sc. A, ap. 3, județul Vâlcea. La apelul nominal tăcut în ședințăpublică , cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile. Procedura este legal îndeplinită.
Cererea principalăa fost timbratăcu suma de 13.203 lei, reprezentând taxa judiciarăde timbru, achitatăconform O.P., din 09.06.2009 și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, După care :
Se constatăcă dezbaterile asupra litigiului de Față au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședințădin acea dată, ce face parte integrantădin prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberând, constatăurmătoarele :
Prin acțiunea înregistratăla data de 9 iunie 2009 pe rolul acestui tribunal sub nr. 1979/90/2009, reclamanta PCC SE a chemat în judecatăpe pârâtul Roibu Constantin, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale și, totodată, săînceteze actele de defăimare publică la adresa reclamantei; obligarea pârâtului săpublice pe cheltuiala sa hotărârea judecă torească în trei cotidiene de largăcirculație, timp de trei numere consecutive și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul Roibu Constantin a imputai PCC SE în presa centralăși localăcă aceasta ar fi responsabilăpentru diminuarea capitalului social al SC OLTCHIM SA, că s-a opus în mod fraudulos la conversia în acțiuni a Statului Român, că încearcă săsaboteze activitatea SC OLCTH1M SA, având interese contrare.
A mai arătat că pârâtul Roibu Constantin a acuzat PCC SE că este responsabilăpentru situația precarăa SC OLTCHIM SA și că dezinformeazăopinia publică în legăturăcu situația realăa societății.
Pentru o înțelegere corectă, reclamanta a redat în detaliu articole din presă . Astfel, pârâtul Roibu Constantin este citat de „Cotidianul”, în articolul „Directorul și acționarul minoritar al Oltchim se războiesc în declarații de presă „, în cotidianul „Adevărul” din 6 martie 2009, în săptămânalul economic „Săptămâna Financiară „, ediția din 22 martie 2009, în articolul „Atac sub centurăla Oltchim”, precum și în articolul „PCC -buturuga mică de la Oltchim”, publicat în „Curierul Național, ediția din 16 martie 2009. Totodată, a fost redat articolul din cotidianul „Business Standard” din 4 martie 2009 -„Oltchim a pus în stand – by investiții de 300 de mii. euro din cauza condițiilor de piață” , precum și declarația datăpentru „The Money Channel TV” în data de 14 martie 2009. Se susține că afirmațiile pârâtului sunt făcute cu rea – credință, ele fiind false, denigratoare, având unicul scop de a afecta în mod negativ prestigiul profesional, reputația și imaginea PCC SE, iar la baza acestei campanii stau interesele personale al pârâtului Roibu Constantin, cu privire la poziția sa în cadrul SC OLTCHIM SA și de a participa la privatizarea societății prin intermediul unei societăți înființate în acest scop și la care deține o participație majoritarăde 86%. Prin declarațiile făcute prin mijloacele de comunicare în masă(presa scrisă, televiziune și internet), prin care s-au adus grave prejudicii morale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998-999 Cod civil, art. 54 din Decretul nr. 31/1954, art. 30 (6) din Constituție și art. 10 (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pârâtul Roibu Constantin a formulat întâmpinare prin care a invocai excepțiile de procedurăprivind necompetența materialăa secției civile a tribunalului și lipsa capacității de folosințăa reclamantei PCC SE ca persoanăjuridică de drept german, fundamentatăpe principiul specialității capacității de folosință, ce constituie o instituție de ordine publică în dreptul român și opozabilăreclamantei. Aceste excepții au fost puse în discuția părților și examinate prin încheierea de ședințădin 27 octombrie 2009 (filele 165 -167 dosar). De asemenea, prin aceeași întâmpinare, pârâtul a ridicat excepția de procedurăprivind lipsa calității de reprezentant legal al numitei Ulrike Warnecke.
Reclamanta nu a făcut dovada de reprezentant legal al societății germane în baza unui mandat special de inițiere a unui proces și de a încheia contract de reprezentare sau asistență juridică cu un cabinet de avocat din România.
această excepție este nefondatăși a fost respinsăprin încheierea de ședințădin 10 noiembrie 2009 (filele 165-167 dosar), apărătorul reclamantei depunând la dosar înscrisuri în traducere autorizatăși apostilate, ce evidențiazăreprezentativitatea specialădatăde Consiliul de administrație al societății germane numitei Ulrike Warnecke, în calitate de director, de a încheia orice act juridic cu terțe persoane.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu poate face dovada existenței elementelor ce atrag răspunderea civilădelictuală, potrivit criteriilor prevăzute de art. 998-999 Cod civil, temei de drept al pretențiilor sale.
La rândul său, pârâtul Roibu Constantin a formulat cerere reconvenționalăîmpotriva reclamantei PCC SE, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale, ulterior redusăsuma la „l leu”, reprezentând vătămarea dreptului la onoare și reputație produsăprin afirmații defăimătoare și neîntemeiate publicate în mass -media economică ; obligarea reclamantei să asigure, pe cheltuiala sa, publicarea hotărârii judecă torești în douănumere consecutive într-un ziar de acoperire naționalăși plata cheltuielilor de judecată.
Pentru o înțelegere corectăa raporturilor în care se aflăcu reclamanta, pârâtul le-a redat în detaliu, începând cu momentul în care aceasta a devenit acționar la SC OLTCHIM SA și modul lor de derulare în perioada 2007-2009. SC OLTCHIM SA este o societate românăcare desfășoarăactivități de producție și comercializare produse chimice, având piațăde desfacere -atât internă, cât și externă- societatea este deținutăde Statul Român în proporție de 54%, prin intermediul Ministerului Economici. Acțiunile SC OLTCHIM SA sunt tranzacționale la Bursa de valori București categoria l de tranzacționare (sistem bursier OLT), beneficiind de un grad de lichidități destul de mare. Reclamanta PCC SE activează, de asemenea, în industria chimică și este acționar majoritar al companiei poloneze PC ROKITA, competitor direct al SC OLTCHIM SA din zona Europei Centrale și de Est.
Reclamanta a intrat în acționariatul SC OLTCHIM SA prin achiziții de acțiuni pe piața de capital, efectuate în perioada mai – noiembrie 2007, ajungând sădeținăîn luna noiembrie 2007 un procent de 1,1 % din capitalul social al societății. Ca efect al dispozițiilor OUG nr. 45/2006, participarea reclamantei la capitalul social al SC OLTCHIM SA s-a majorat la aproximativ 12% (cât este și în prezent), prin diminuarea capitalului social al societății. Prin urmare, participarea curentăa PCC SE la capitalul social al SC OLTCHIM SA a fost obținută”artificial” prin efectul unui act normativ și nu ca urmare a unor investiții mari.
Mai susține pârâtul că beneficiind de noua participare în cadrul SC OLTCHIM SA, PCC SE și-a impus în Consiliul de Administrație, începând cu luna ianuarie 2008 propriul reprezentant (într-o primăfazădl. Waldemar Preussner, acționar unic al PCC SE, ulterior Wojciech Zaremba, directorul de dezvoltare al PCC SE și reprezentantul acesteia pentru România). această nouăsituație a oferit reclamantei PCC SE accesul la o serie de informații de naturăconfidențialăprivitoare la activitatea SC OLTCHIM SA, cum ar fi structura furnizorilor și clienților, prețurile practicate. După momentul majorării participației la capitalul social al SC OLTCHIM SA și dobândirea unui loc în cadrul Consiliului de Administrație , atitudinea reprezentanților PCC SE Față de SC OLTCHIM SA s-a înscris într-o direcție contrarăașteptărilor, caracterizatăprintr-un demers de redirecționare a unor informații confidențiale de naturăcomercialăși Financiară cu privire la SC OLTCHIM SA înspre grupul de firme PCC .
În Consiliul de Administrație, reprezentanții PCC nu au manifestat un rol activ în procesul decizional, limitându-se la a adresa diverse întrebări celorlalți membri și a solicita accesul la o serie de informații privind activitatea SC OLTCHIM SA. Astfel, în repetate rânduri Waldemar Preussner a solicitat săție prezentate în cadrul Consiliului de Administrație rapoarte detaliate și informații punctuale despre finanțarea, stadiul și eficiența investițiilor realizate de SC OLTCHIM SA, ori despre fluxurile de capital ale societății. De asemenea, a participat la ședințele C.A. în care s-au analizat și aprobat bilanțurile, bugetele de venituri și cheltuieli, programele de investiții ale SC OLTCHIM SA, strategii de vânzări și aprovizionări. Printre informațiile solicitate se numărăși acelea privind identitatea clienților SC OLTCHIM SA, prețurile de vânzare, solvabilitatea lor-întrebările și clarifică rile solicitate s-au concentrat asupra clienților de pe piețele pe care SC OLTCHIM SA îl are drept concurent principal pe PCC ROKITA.
În cadrul dezbaterilor din Consiliul de Administrație, reprezentanții PCC SE se abțineau în mod constant de Ia vot cu privire la chestiunile importante din activitatea SC OLTCHIM SA.
S-au angajai într-o serie de activități contrare poziției sale de investitor semnificativ al SC OLTCHIM SA și cu intenția diminuării forței de redresare economico-Financiară .
În luna aprilie 2008, A.G.A. SC OLTCHIM SA a aprobat planul de investiții și retehnologizare, în care se regăsea ca obiectiv și preluarea de la concernul OMV -PETROM a diviziei de petrochimie din cadrul SC ARPECHIM SA PITEȘTI, aparținând SC PETROM SA.
În perioada când conducerea executivăa SC OLTCHIM SA desfășura negocieri (vara anului 2008) pentru respectiv preluare, compania PCC SE a inițiat separat negocieri pentru preluarea acelorași activități din domeniul petrochimiei de hi concernul OMV -PETROM, înaintând în acest sens și oferta de preluare direct de la acționarul majoritar, respectiv OMV.
Cu alte cuvinte, pârâtul conchide că PCC SE trecea aparent drept un investitor semnificativ al SC OLTCHIM SA dar în, realitate, practica o activitate concurențialăși neloialăși cu intenția de a-i diminua forța economică și Financiară pânăla dizolvare.
În aceste condiții, nu a avut o conduitălicităși nici nu a încă lcat un drept concret al reclamantei care săatragărăspunderea civilădelictualăîn sensul prevăzut de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, faptele săvârșite încadra n du-se în activități impuse și permise de lege.
Dimpotrivă, PCC SE a derulat o campanie media agresivăîmpotriva intereselor SC OLTCHIM SA și a managementului acesteia, fundamentatăprin prezentarea unor informații de naturăcomercialăși Financiară trunchiate, diseminate și vădit trunchiate pentru a propaga ideea existenței unui dezastru economic. Astfel, în cadrul acestor acțiuni media, reprezentanții PCC SE au prezentat informații tendențioase, îndoielnice, menite sădiscrediteze societatea.
În fine, mai susține pârâtul Roibu Constantin că în urma diverselor declarații date în mass-media de reprezentanții PCC SE, a recepționat reacții extrem de îngrijorătoare de la partenerii comerciali, respectiv clienți care l-au înștiințat că analizeazăposibilitatea orientării că tre un alt furnizor, relațional și cu specificul pieței, care presupune relații comerciale de durată, bazate pe încredere.
Declarațiile date au la bazăinformații deliberativ denaturate, trunchiate, în scopul inducerii în opinia publică a unei imagini nefavorabile privitoare la activitatea sa, în calitate de director general al SC OLTCHIM SA.
I-au produs o gravăvătămare a dreptului la onoare și reputație pentru că toate declarațiile de presă au fost orientate în direcția compromiterii imaginii și a relațiilor comerciale bazate pe încrederea stabilităcu diverși parteneri de afaceri.
De menționat că , susținerile pârâtului prezentate mai sus, sunt redate tot în întâmpinare, ca mijloc de probăîn apărare, dar și ca o motivare de fapt a cererii reconvenționale formulata împotriva reclamantei PCC SE.
La cererea reconvenționalăa pârâtului, PCC SE a depus întâmpinare (filele 103-209 dosar), prin care a invocat excepția inadmisibilității și în raport de pretențiile formulate.
Considerăcă pretențiile formulate de cele douăcereri deduse judecă ții nu au legăturăpentru că ele izvorăsc dintr-un fapt juridic unic.
Prin încheierea de ședințădin 27 octombrie 2009, instanța a respins această excepție, reținând că faptele părților în litigiu și redate în cele douăcereri, s-au produs într-o perioadărelativ scurtă, care le conferăcontemporaneitate și sunt intrinsec legale printr-un raport juridic convingător și analizarea se poate realiza în condiția de conexitate reglementatăde disp. art. 164 Cod proc. civ.
Tot reclamanta – pârâtăPCC SE a invocat excepția privind lipsa calității procesuale active a pârâtului – reclamant Roibu Constantin, motivat de faptul că nu a suferit un prejudiciu direct și personal, declarațiile de presă au privit doar relațiile de afaceri al SC OLCTHIM SA cu partenerii contractuali.
Cu alte cuvinte, acțiunile de presă au fost îndreptate împotriva SC OLTCHIM SA și nu împotriva directorului societății ca persoanăfizică pentru a putea reclama un prejudiciu personal. Un eventual prejudiciu nu poale fi reparat decât pe calea unei acțiuni pornităde societate însăși.
această excepție este nefondată, iar argumentele de fapt și de drept vor fi expuse în considerentele sentinței ce va argumenta opinia exprimatăde instanță.
În confirmarea susținerilor, părțile au depus înscrisuri: extrase din publicațiile române și străine, jurisprudențăîn materie, însoțităde multăliteraturăjuridică , redate într-un mod confuz pentru a fi inclusăîn situația factualăa speței.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în context cu mențiunile formulate și dispozițiile art.998 -999 Cod civil, instanța reține următoarele :
SC OLTCHIM SA RM. VÂLCEA este o societate românăcare desfășoarăactivități de producție și comercializare produse chimice, având ca piațăde desfacere, atât piața internă, cât și piața externăși este deținutăîn proporție de 54% de Stalul Român, prin Ministerul Economiei.
Reclamanta – pârâtăPCC SE activează, de asemenea, în industria chimică , este acționar majoritar al companiei poloneze PCC ROKITA și acționar minoritar al SC OLTCHIM SA, fiind astfel un competitor direct al societății române pe zona Europei Centrale și de Est.
Pârâtul – reclamant Roibu Constantin executămandatul de președinte al Consiliului de Administrație și Director general al SC OLTCHIM SA, societate română, cu sediul în Rm.Vâlcea.
După dobândirea poziției de membru în Consiliul de Administrație al SC OLTCHIM SA, reprezentanții PCC SE au desfășurat un război mediatic împotriva intereselor societății și a managementului acesteia, extinzându-se implicit și asupra directorului Roibu Constantin, o persoanăpublică și de notorietate în mediul de afaceri. Deși PCC SE și-a justificat acțiunile defăimătoare în mass – media prin prisma unei atitudini prudente, diligente și protectoare în favoarea SC OLTCHIM SA, în realitate, toate demersurile întreprinse au fost dictate de spiritul de competitivitate neloialăși lipsăde fair – play.
Afirmațiile reprezentanților PCC SE au creat o imagine negativăa SC OLTCHIM SA și a directorului în ochii opiniei publice și au indus o stare de neliniște în rândul partenerilor de afaceri .
Pe fondul acestei situații de fapt, s-au înscris reportajele pârâtului -reclamant, exprimate prin aceleași mijloace de mass -media și menite a calma, liniștii și stabili încrederea partenerilor de afaceri, cu care se aflăîn raporturi comerciale. În vederea redresării economice SC OLTCHIM SA a primit sprijinul Guvernului României și al Comisiei Europene pentru contractarea unui credit de la Banca de Import -Export a României EXIMBANK SA, destinat achiziționării diviziei de petrochimie din cadrul SC ARPECHIM SA PITEȘTI, aparținând OMV PETROM .
PCC SE a încercat și încearcă obstrucționarea obținerii acestui credit, fie prin diverse acțiuni introduse la instanțele judecă torești române, fie prin diverse declarații publice în mass -media prin care încearcă săpropage ideea că acest credit ar reprezenta, de fapt, ajutor de stat (interzis în C.E. în condițiile economiei de piață) și nu un credit rambursabil.
Pe de altăparte, din înscrisurile depuse la dosar, rezultăcă PCC SE a desfășurat o activitate neloialăFață de SC OLTCHIM SA. Elocventăîn acest sens este atitudinea netransparentăa PCC SE de a achiziționa SC ARPECHIM SA PITEȘTI direct de la OMV cu sediul în Viena, pentru interes propriu și în timp ce pârâtul – reclamant Roibu Constantin se afla în negocieri cu OMV -PETROM pentru achiziția aceluiași obiectiv.
Se poate concluziona că „lupta economică ” s-a transpus și în plan mediatic, generând astfel neîncredere în mediul de afaceri, inclusiv cel bancar și într-o perioadăde timp când economia mondialătrece printr-o realăcriză. În contextul argumentelor expuse, rezultăcă pârâtul -reclamant nu a avut o conduităilicită, faptele săvârșite de el reprezintădoar activitatea impusăde funcția deținutăîn societatea SC OLTCH1M SA.
Potrivit disp. art. 1441 alin. l și 2 din Legea nr.31/1990, membri consiliului de administrație își executămandatul cu prudența și diligenta unui bun administrator. Administrația nu încalcă obligația prevăzutăla alineatul l, dacă în momentul luării deciziei de afaceri, el este în mod rezonabil îndreptățit săconsidere că acționeazăîn interesul societății și pe baza unor afirmații adecvate. Regula deciziei de afaceri, instituție relativ recentăa dreptului societar român „reprezintăun concept doctrinar și jurisprudențial potrivit că ruia instanțele nu sunt chemate săse pronunțe asupra acțiunilor și activității manageriale ale administratorilor unei societăți, atâta timp cât nu existăacuzații că administratorii și-au încă lcat îndatoririle de diligentăși loialitate, ori au procedat cu rea – credință. Cu alte cuvinte, ei au acționat pe baza unor informații adecvate, cu bună-credințăși cu convingerea că acțiunea întreprinsăeste, întrutotul, în interesul societății, tarăa implica vreun interes personal al administratorului.
Argumentele expuse evidențiazărarăechivoc lipsa activității culpabile a pârâtului – reclamant Roibu Constantin, lipsa unui prejudiciu moral pentru angajarea răspunderii civile delictuale, prev. de art. 998-999 Cod civil. În lipsa orică rei modifică ri negative a situației obiective, nu se poate ridica problema unui prejudiciu de naturămorală. Totodată, își legitimeazăcalitatea procesualăactivăîn raport cu dispozițiile art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice. În consecință, se va respinge cererea principalăde chemare în judecată.
Din probele administrate rezultăcă PCC SE a derulat o campanie media agresivăîmpotriva intereselor SC OLTCHIM SA și a managementului acesteia, cu țintăprincipalăîmpotriva directorului general Roibu Constantin. În cadrul acestei acțiuni de media, reprezentanții PCC SE au procedat la diseminarea unor date și informații tendențioase menite a discredita managementul societății și orientarea în direcția compromiterii imaginii și relațiilor comerciale al SC OLTCHIM SA și, implicit, vătămarea gravăa dreptului la onoare și reputație a directorului general.
Faptele comise de reclamantăîntrunesc condiția legalăa antreneazărăspunderea civilădelictuală. Prin declarațiile tendențioase ale reprezentanților PCC SE au fost încă lcate normele privind dreptul la onoare și reputație a pârâtului, dreptul la viațăprivatăși normele privind libertatea de exprimare cuprinse în Constituția României, legile naționale și în tratatele internaționale la care România este parte.
Potrivit art. 57 din Constituția României „cetățenii români, străini și apatrizi trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fărăsăîncalce drepturile și libertățile celorlalți”.
Art. 8 din C.E.D.O. prevede că orice persoanăare dreptul la respectarea vieții sale private și de familie. Integritatea moralăa unei persoane intrăîn noțiunea de viațăprivatăîn sensul art. 8 dacă atingerile aduse dreptului persoanei la o bunăreputație moralățin de domeniul de aplicare al art. 10 din Convenție, care consacrăexercitarea libertății de exprimare.
Afirmațiile pârâtului – reclamant au caracterul unor judecă ți de valoare, al că ror adevăr nu poate fi verificat, reprezentând opinii și aprecieri personale ale indivizilor, acestea sunt protejate de art. 10 din Convenție, cu condiția ca ele săse bazeze pe niște fapte adevărate sau săfie susținute de o argumentare logică .
În concluzie, dreptul la demnitate este expres consacrat și protejat de dispozițiile art. 8 alin. (l) și art. 10(2) din C.E.D.O., art. 30 alin. l, 3 și 6 din Constituția României, art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Sintetizând considerentele expuse, instanța va respinge cererea principalăși va admite cererea reconvențională, cu obligarea reclamantei – parte PCC SE la plata sumei de l leu cu titlu de daune morale și obligarea publică rii prezentei hotărâri în douănumere consecutive într-un ziar cu acoperire națională,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâtului -reclamant Roibu Constantin, invocatăde reclamanta – pârâtăPCC S.E. și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocatăde pârâtul Roibu Constantin.
Respinge cererea principală(fila nr. l dosar) formulatăde reclamanta -pârâtăPCC S.E., societate comercialăcu sediul în Germania, Moerser Strase 149, 47198 Duisburg, reprezentatăconvențional de Cabinet de Avocat Marian Dinu, cu sediul în București, Piața Montreal, nr. 10, Intrarea F, et. l, Eorld Trade Center-Regus OlTices, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul – reclamant ROIBU CONSTANTIN, domiciliat în Rm. Vâlcea, str. Tudor Vladimirescu, nr. 22., bl. 3, sc. A, ap. 3, județul Vâlcea.
Admite în parte cererea reconvenționalăformulatăde pârâtul – reclamant Roibti Constantin și obligăpe reclamanta – pârâtăPCC S.E. să-i plătească acestuia suma de l leu cu titlu de despăgubiri morale și să asigure, pe cheltuiala sa, publicarea prezentei hotărâri judecă torești într-un ziar cu acoperire națională.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțatăîn ședința publică , azi 26 ianuarie 2010, la sediul Tribunalului Vâlcea.
Președinte – Liliana Mihăescu Ceaușescu
Grefier – Dumitru Bondoc