“De cum l-am vazut sortand cartofi la bucataria penitenciarului, am stiut ca e sufletul meu pereche”, ne spune Cristi Borcea in vreme ce lacrimi amare siroiesc pe obrajii lui palizi.” Il cheama Pastarnac Ilie si a fost condamnat pentru furtul unei sine de cale ferata de 200 de kilograme.Va dati seam ace muschi are?”, isi inabusa el un suspin, “Am facut cunostinta si cand i-am aratat ce frumos stiu eu sa dansez din buric a capatat brus c incredere in mine.Acum, suntem tot timpul impreuna, el imi da din ratia lui de turtoi si eu impart cu el icrele negre pe care le primesc in pachetele de-acasa. E minunat! Aici am inceput o a doua viata. Poza pe care vreau s-o dati la ziar mi-a fost facuta atunci cand un ziarist a incercat sa ma consoleze si mi-a zis ca cei sase ani pe care ii am de petrecut in parnaie au sa treaca repede. Atunci mi-am dat seama ca prietenia mea cu Pastarnac s-ar putea sfarsi in ziua I cand o sa ies de-aici.Mi s-a facut negru inaintea ochilor si am lesinat.Acum m-am mai linistit.Am aflat ca mana destinului a facut sa fim eliberati in aceeasi zi.Nu e fantastic
BORCEA SI-A INTALNIT SUFLETUL PERECHE!
