DESTIN. Abandonaţi de părinţi inconştienţi, la naştere sau poate în primii ani din viaţă, mii de tineri din România sunt crescuţi de stat. Acum în Centre de Plasament. Ce anume plasează aceste centre? Păi, o populaţie nepregătită profesional şi educaţional care are toate şansele să căpuşeze mulţi ani bugetele destinate protecţiei sociale, să înece administraţiile cu cereri de locuinţe şi să ajungă mai devreme sau mai târziu să fie întreţinuţi tot din bani publici în penitenciare.
Vechea educaţie din „Casele de Copii”
Jurnaliştii care sunt în breaslă de prin anii 90 au cunoscut, majoritatea în mod direct, mulţi dintre orfanii crescuţi de stat şi pe dascălii lor. În cartierul nord, la actualul centru de Plasament nr. 5, erau dascăli şi pedagogi, oameni care aveau chemare pentru această profesie. Printre ei actualul deputat liberal Cristian Buican (profesor de matematică) şi profesorul de sport Liviu Folescu. Tinerii de acolo nu vagabondau prin oraş. Mergeau la şcoală şi ieşeau în oraş doar cu bilet de voie. În timp ce se aflau în Casa de copii, făceau lecţii şi învăţau noţiuni de economie, viaţă, politică, istorie. Profesorii pedagogi lucrau suplimentar cu ei pentru a îi pregăti în vederea susţinerii unor examene, îi învăţau şi bune maniere, cum se mănâncă, cum se salută, cum se dansează. Îi duceau la spectacole de teatru, de film, îi integrau în societate. Mulţi dintre copiii de atunci au ajuns oameni în toată puterea cuvântului, au absolvit licee, şcoli profesionale, facultăţi. Au ajuns să aibă locuri de muncă în administraţii locale, în firme comerciale renumite sau chiar cum este cazul lui Andrei Paulin să aibă propriile firme pe care să le managerieze exemplar, firme partenere ale unor mari companii naţionale şi internaţionale. Aceşti oameni şi-au făcut familii, şi-au luat locuinţe în rate sau au primit locuinţe sociale. S-au integrat. Din păcate, generaţiile adolescente care se află acum în centrele de Plasament au ajuns să terorizeze populaţia unor zone din oraş. Fără a avea calităţi de prezicători putem anticipa că multe din aceste tinere vor ajunge prostituate, iar băieţii, hoţi, tâlhari şi cerşetori. Au scăpat de sub control. Iar conducătorii din sistem nu vor să urmeze calea cea mai simplă şi eficientă: aceea de a plasa fiecare copil de la vârstă fragedă la un asistent maternal sau de a micşora birocraţia legată de adopţie.
Micii terorişti
Au început să fumeze de la vârste mici, unii să şi bea. Vor să aibă haine mai bune, mai în trend cu moda, haine pe care nu le pot primi de la stat. Vor să aibă bani să îşi cumpere mâncare de la fast-foodurile din oraş, sunt nemulţumiţi de meniurile de la Centru. Nu frecventează şcoala, dar umblă prin cluburi şi discoteci, când au ocazia. Muncesc la negru în rare situaţii, mai des cerşesc sau fac mici furtişaguri. Vorbesc tare, scuipă pe jos, înjură. Vreo trei astfel mici derbedei se află permanent la intrarea în piaţa din Ostroveni, unde au exasperat clienţii, pe cei care locuiesc în apropiere şi comercianţii. Unul din ei a avut tupeul chiar să sune şi un post naţional de televiziune în urmă cu două săptămâni şi să reclame că munca lor este exploatată, că nu sunt lăsaţi însă de unii să muncească pentru a-şi câştiga bani. A venit un reporter şi un cameraman. Din fericire, oamenii după ce au vorbit cu administratorul pieţei, cu poliţiştii comunitari şi cu unii comercianţi s-au lămurit şi pe posturi nu a mai apărut un reportaj defavorabil judeţului şi plin de minciuni, aşa cum apar uneori. Problema este că aceşti tineri nu au ce căuta pe străzi la orice oră. Şi nici la muncă. Ei ar trebui să frecventeze şcoala, iar în restul timpului supravegheaţi în centru de plasament nu lăsaţi să vagabondeze. Este clar că cei care sunt plătiţi să aibă grijă de educarea lor nu sunt în stare să o facă. Am dorit în cursul zilei de miercuri să vorbim cu cineva din conducerea Centrului de Plasament nr. 4 de pe strada Nicolae Iorga nr. 20 din Ostroveni, centru situat în apropierea Şcolii Generale Nr. 13. O salariată de acolo ne-a spus că nu putem intra fără aprobarea conducerii DGSPAC. În curte, mai mulţi tineri fumau şi pierdeau timpul. Locatarii din jur ne-au declarat că se tem de aceşti tineri: „Nu îi înghiţim, ne deranjează comportamentul lor şi cerşetoria, dar nu putem să le facem observaţii. Riscăm să ne zgârie autoturismele, să ne agreseze copiii, să ne spargă geamurile. Unii mai îndrăzneţi chiar ne ameninţă cu bătaia dacă le spunem ceva. Am da orice ca să scăpăm de acest Centru din zonă”. Ne punem fireasca întrebare ce se va întâmpla când aceşti adolescenţi vor depăşi vârsta până la care pot fi ţinuţi în acest Centru de Plasament. Când vor fi aruncaţi direct în stradă de un sistem care nu le-a oferit o educaţie corespunzătoare, care nu le-a dat o meserie, care nu a gândit pe viitor. Ce aţi face oricare din voi fără bani, fără loc de muncă, fără un suport familial, fără locuinţă? Aţi rezista să nu deveniţi infractori? Nu aţi face orice pentru a mânca, a vă îmbrăca şi a avea un trai cât de cât bun? Cum ar putea totuşi un astfel de om, în eventualitatea că şi-ar găsi un loc de muncă plătit cu salariul minim, să achite din acel salariu o chirie, utilităţile, strictul necesar pentru traiul zilnic? Mai ales cum se va descurca cineva care ani de zile s-a obişnuit să aibă 3 mese pe zi plătite de stat?
Amplasarea Centrelor de Plasament în unele zone a defavorizat populaţia din acele zone. În loc ca aceşti copii să înveţe lucruri bune de la copiii crescuţi în familiile din zonă au fost un exemplu rău de urmat pentru alţi copii. I-au stricat cum se spune. Lumea le spune boschetarii. Unii fac trimiteri rasiste cu privire la culoare lor, la unele handicapuri. Nu ei însă sunt principalii vinovaţi. Pe site-ul DGASPC Vâlcea se spune că în Centrul din Ostroveni există 50 de locuri. Din surse, am aflat că aici înnoptează însă mai mulţi tineri veniți din alte Centre de Plasament sau alte instituţii de îngrijire. Bistrița, Băbeni etc. Toți acești tineri aflați în grija statului circulă cum vor ei, se duc la Centre când au chef de un duș, de somn sau de o masă, se mută de acolo-colo, se îmbrâncesc prin mijloacele de transport în comun. Recent un șiofer de la ETA l-a bătut în stația de la Hermes pe unul din „derbedeii orfani”, exasperat de comportamentul acestuia. Nimeni din cei care se ocupă de acești copii nu a făcut demersul de a le explica. Trebuia, de fapt, să le explice zi de zi cât mai mulți din educatorii, pedagogii, infirmiere, asistente, profesori etc. că ei sunt datori acestui stat, acestei comunități locale. Că sunt crescuți din contribuția celor care muncesc, uneori greu, pentru a- și crește proprii copii. Că o populație care nu e devină că părinții lor au fost niște oligofreni sau iresponsabili, sau oameni de nimic și i-au abandonat plătește bani grei pentru întreținerea lor, pentru ca ei să aibă hrană, apă, medicamente, pat, așternuturi, caiete, curent electric, căldură etc. Că ei sunt datori să întoarcă acestei comunități aceste costuri, ajungând plătitori de taxe și impozite, oameni cu loc de muncă. Că nimeni nu le dă dreptul să devasteze mijloacele de transport, băncile, coșurile de gunoi și alte bunuri și să deranjeze populația dintr-un oraș care îi acceptă, de și normal nu ar putea fi obligată. Faptul că legal au niște drepturi nu înseamnă că pot încălca drepturile altora. Niciun profesor nu le-a explicat, punem pariu, că omul se deosebește de animale și prin această caracteristică de a avea grijă de cei ca ei, de și logica ar fi să nu investească nimeni nimic pentru a ajuta la supraviețuirea celor abandonați chiar de cei care i-au făcut. În lipsa unei educații sau a unui control această pepinieră de infractori va produce neajunsuri și mai mari localnicilor imediat ce această gașcă va ajunge să fie exmatriculată din Centrele de Plasament. Culmea este că în țară milioane de oameni se chinuiesc să își crească copiii din venituri care nu le permit să aloce pe fiecare copil atâția bani câți alocă statul pe acești copii din Centre de Plasament. Și tot acest efort bugetar să aibă ca finalitate creșterea infracționalității și nesiguranței cetățenilor? Este normal așa ceva?
Ce este de făcut?
Pe termen lung ar trebui ca Parlamentul, guvernul să desființeze Centrele de Plasament. Imediat după ce un copil este abandonat ar trebui ca părinții să fie decăzuți din drepturi, iar copilul repartizat unui asistent maternal care să-l crească și educe. Costurile ar scădea. Inclusiv costurile de întreținere a unor clădiri de acest gen. Iar un tânăr crescut într-o familie, de mic, ar avea un alt comportament, o altă șiansă de a învăța o meserie, de a- și găsi un job etc. Pe termen mediu trebuie găsită rapid o soluție pentru cei care, în mod legal, peste puțin timp, nu vor mai putea fi hrăniți și adăpostiți în aceste centre. Poate cu unii băieți se poate aranja un program de pregătire profesională pentru a deveni militari profesioniști. Cu fetele ar trebui organizate cursuri prin AJOFM de bucătărese, chelnerițe, cameriste, frizerițe, infirmiere… meserii practice pentru ca acestea să poată supraviețui fără a fi nevoite să se prostitueze sau să fure. Pe termen scurt ar trebui introduse niște reguli în aceste Centre. Cei care lucrează în ele ar trebui să colaboreze cu poliția, cu salariați ai Direcției, cu unii din primărie , cu unitățile de învățămînt. Trebuie ca acești copii să nu mai fie lăsați fără un program controlat și organizat. Dacă nu vor să meargă la șicoală și să asculte trebuie să li se spună că nimeni nu primește hrană fără muncă și că nu vor mai fi primiți în Centre. Pentru orice cetățean din Ostroveni din ale cărui taxe sunt plătiți cei pu și să aibă grijă de acești tineri plus întreținerea lor este revoltător să fie jignit, amenințat sau deranjat de un copil lăsat să vagabondeze.
Dacă cei care conduc Centrele de Plasament nu mai au soluții și nu șitiu ce să facă poate ar trebui schimbați. Există destui oameni care au puterea de a disciplinia niște adolescenți și pregătirea psihologică de a îi domina mintal pe aceștia și de a le controla comportamentul. „Nimeni nu are ce să ne facă, facem ce vrem” – i-a strigat unul din negricio și vagabonzi de 14 – 16 ani de la Centrul din Ostroveni unui cetățean care i-a spus că îl va reclama la directorul Centrului. Și apropo de director, nu ar strica să mai treacă din când în când pe la piață și să-i culeagă de pe stradă pe cei de pe urma cărora ia un salariu. La fel cum ar trebui ca toți comercianții din oraș să refuze să le mai vândă tutun și alcool acestor tineri.