Deputatul UNPR, Dan Constantin Mazilu, a avut o nouă declaraţie politică în care trage un semnal de alarmă cu privinţă la pericolul pe care îl reprezintă „baremul de vârstă” la angajare. Parlamentarul vâlcean recunoaşte că vâlcenilor de peste 50 de ani le este foarte greu să îşi găsească un loc de muncă. „Orice persoană fără un loc de muncă este o îngrijorare pentru orice guvern, pentru societate în general, dar şi pentru mulţi dintre noi. Cei mai afectaţi de criza locurilor de muncă sunt oameni care, după ce au muncit ani întregi şi şi-au întreţinut familiile, s-au trezit în situaţia dramatică să nu mai aibă acces la o sursă de venit, după ce şi-au pierdut locul de muncă. Este şi cazul vâlcenilor cu vârste de peste 50 de ani care sunt puşi, acum, în faţa unei situaţii dificile. Însă nu cred că doar vâlcenii se confruntă cu această situaţie îngrijorătoare, ci, din nefericire, şomajul la această vârstă s-a transformat într-o conjunctură nocivă naţională. Rămasă fără un loc de muncă, această categorie de persoane, fie se adaptează noilor cerinţe pe piaţa muncii, fie apelează la propriile afaceri, dacă au capital sau spirit de iniţiativă. Însă cei mai mulţi încearcă se să reangajeze. Dacă au noroc şi prind ocazia unui interviu, se confruntă cu o nouă piedică, respectiv „baremul” de vârstă. Angajatorul caută, de cele mai multe ori, persoane mai tinere, care sunt dispuse să lucreze şi pentru salarii mai mici, deci presupun costuri mai reduse pentru firmă şi un program prelungit. Astfel, chiar dacă omul are zeci de ani de experienţă în spate, are aptitudini şi putere de muncă, este nevoit să aştepte pe listele de la şomaj… o zi mai bună. Desigur, este adevărat şi că această categorie de şomeri, în multe cazuri, se poate confrunta cu probleme de adaptare la noile cerinţe pe piaţa muncii, dar sunt prea puţine astfel de cazuri. Însă, chiar dacă obţin o nouă calificare, cursurile pe care şomerii le pot urma gratuit nu le promit şi un loc de muncă. Ca să mă fac şi mai bine înţeles, persoanele de peste 50 de ani care sunt dornice să îşi schimbe şi domeniul de activitate pentru un job, nu primesc garanţia că la finalizarea cursurilor se pot integra pe piaţa muncii. Şi asta chiar şi în ciuda subvenţiei acordată de stat pentru angajaţii de peste 45 ani. Vă reamintesc, stimaţi colegi, că angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani primesc lunar o subvenţie, pe o perioadă de 12 luni, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referinţă în vigoare, 500 lei, potrivit legislaţiei în vigoare. De asemenea, angajatorul este scutit pe aceeaşi perioadă de 12 luni de plata contribuţiei la bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru fiecare persoană încadrată din această categorie. Angajatorii au însă obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 2 ani. Fobia angajatorilor români de a recruta persoane în vârstă trebuie combătută la orice nivel. Nu vreau să mai aud şi sunt sigur că nici unul dintre dumneavoastră nu vrea să mai audă de cazuri, cum a fost cel al şomerului din Turda, de 58 de ani, care a cerut să fie eutanasiat pentru că nu îşi găsea un serviciu, nici o firmă nefiind dispusă să îl încadreze din cauza vârstei sale. Soluţiile punctuale sunt şi ele bune, dar pentru reducerea şomajului structural va trebui să mergem mai departe. Sunt convins că România poate şi le va construi viitorul şi celor mai vulnerabili dintre şomeri, respectiv cei trecuţi de prima tinereţe”, le-a spus colegilor parlamentari Dan Mazilu.
Deputatul Mazilu: „Baremul de vârsă la angajare e o mare problemă”
