Munca nedeclarată prezintă mai multe riscuri pentru salariaţi, care nu au parte de toate drepturile conferite de legislaţia muncii.
România face parte dintre statele membre cu procent ridicat de „angajaţi cu remuneraţie în plic”, fiind înregistrat un procent mult mai mare decât media înregistrată în UE. Mai exact, 7% dintre salariaţii români chestionaţi au recunoscut că primesc „bani în plic”, în condiţiile în care media europeană este de 3%.
Practicarea muncii la negru prezintă o multitudine de dezavantaje pentru salariat, fără a exista, însă, vreun avantaj pentru acesta. Angajatul este lipsit de protecţie socială, fiindu-i afectată pensia, siguranţa materială a familiei şi chiar sănătatea ei. Singurul care are de câştigat este angajatorul, care plăteşte salarii foarte mici către salariat şi nu achită taxele şi impozitele pe veniturile plătite „la negru” către stat. De asemenea, salariatul nu beneficiază de vechimea în muncă şi în specialitate, deci nici de sporuri salariale determinate de vechime.
Totodată, nu va primi pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parţial, de invaliditate sau de urmaş, dar nici ajutoare de boală, ajutor de deces, indemnizaţie de boală, indemnizaţie de şomaj etc.
Având în vedere că nu beneficiază de asigurare medicală, salariatul nu va beneficia nici de asistenţă medicală gratuită, medicamentaţie gratuită sau compensată. În plus, nu se va bucura de drepturile protective privind securitatea şi sănătatea în muncă, de echipament de lucru şi protecţie şi alimentaţie antidot, la care ar avea dreptul în funcţie de specificul activităţii.
În acelaşi timp, salariaţii nu vor primi indemnizaţia pentru maternitate (concediu pre şi post-natal), indemnizaţie pentru creşterea copilului, pentru îngrijire de până la 2 ani sau pentru îngrijirea copilului bolnav. În plus, nu primeşte tichete de masă, nu poate contracta un credit bancar şi nu exercită drepturile colective constituţionale, cum sunt dreptul la asociere în sindicate, la negocierea contractului colectiv de muncă.