Părintele Arsenie Boca (29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989), căruia i se mai spune şi Sfântul Ardealului a fost o ameninţare şi pentru monarhie, dar mai ales pentru regimul comunist. Fiind acuzat de presupuse relaţii legionare, Arsenie Boca era privit cu reticenţă de ambele regimuri. În timp ce regimul monarhist i-a trimis părintelui doar atenţionări, comuniştii au încercat să-i facă viaţa un Iad, întemniţându-l de mai multe ori.
Prima dată când a fost arestat se întâmpla în iulie 1945, părintele aflându-se la Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea. A fost anchetat la Râmnicu Vâlcea, iar mai apoi transferat apoi la Siguranţa Generală din Bucureşti. Este eliberat în aceeaşi lună, din ordinul ministrului de Interne, arătându-se că acuzaţiile care i s-au adus sunt complet nefondate.
„Totul a plecat de la excesul de zel al proaspătului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese că va curăţa Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de război şi la dezastrul ţării. Printre cei «vinovaţi» a fost considerat şi părintele Boca, care, în acea perioadă, desfăşura o amplă campanie catehetică, menită să-i pregătească pe monahi şi credincioşi să facă faţă tăvălugului comunist. Anchetatorii, care nu dobândiseră încă năravurile Securităţii, şi-au dat repede seama de eroare, iar părintele a fost eliberat, întorcându-se la Mănăstirea Brâncoveanu”, spune dr. George Enache în articolul „20 de ani de la trecerea la cele veşnice a părintelui Arsenie Boca” apărut în Ziarul Lumina (sâmbătă, 28 noiembrie 2009).
Între anii 1945 şi 1948, Arsenie Boca a fost anchetat de mai multe ori la Râmnicu Vâlcea, Braşov şi Făgăraş. Din dorinţa de a-l salva, Mitropolitul Nicolae Bălan îl transferă la Prislop, în Huneodara, în data de 25 noiembrie 1948. Mitropolitul credea că astfel îl poate proteja, însă, din păcate, comuniştii l-au hăituit şi l-au trimis la Canalul Dunăre Marea Neagră, dar şi în mai multe închisori din ţară.