• Auziţi cum se bagă în seamă Ponta într-un discurs • Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda • Deşi întors de curând din puşcărie, Călin Diamand – ziaristul ţiganilor/romi din judeţ nu şi-a pierdut entuziasmul • O întreagă Europă râde de noi • Dorind să-i îndeplinim dorinţa primarului condamnat Emilian Frâncu – aceea cu „vă rog să-mi continuaţi proiectele” – ne-am adresat actualei administraţii publice
• Auziţi cum se bagă în seamă Ponta într-un discurs: „Nu ştiu în ce calitate, în calitatea celui care va lupta până pe 16 decembrie ca regimul lui Băsescu să înceteze în mod oficial. Le dau o veste tristă adversarilor, până pe 16 decembrie noaptea nu scapă de mine”. Asta e un fel de… – Ia întreabă-mă ce mai fac! – Ce mai faci ? – Bine… Sau… Un om avea un cal şi calul n-avea nimic contra. Sau… Un om avea doi cai. Unu alb şi unul mai încolo. Apoi, Il Dottore Ponta iese la antene şi spune: Ce mi-am propus, am realizat. Băsescu şi-a terminat mandatul. Hai, că-s tare. V-am scăpat de el, cum v-am promis.
• Vremea este mohorâtă într-un orăşel din Irlanda. Plouă şi toate străzile sunt goale. Vremurile nu sunt nici ele mai bune şi lumea cam trăieşte de pe zi pe alta. În aşa o zi se face că apare un turism german în orăşel, opreşte la un hotel, îi spune proprietarului că ar dori să înnopteze aici dar vrea să vadă mai întâi camerele. Iar drept gaj depune o bancnotă de 100 Euro. Proprietarul îi predă câteva din cheile camerelor. Cum musafirul a urcat scările, hotelierul ia bancnota fuge la măcelar şi-şi plăteşte datoria. Măcelarul ia cei 100 Euro fuge de-a lungul străzii şi-l plăteşte pe ţăran. Ţăranul ia cei 100 şi-şi achită datoria la depozitul asociaţiei ţărăneşti din orăşel. Angajatul ia banii aleargă la cârciumă unde achită consumaţiile date pe credit. Cârciumarul ia cei 100 Euro şi-l dă prostituatei de la bar pentru că şi ea a avut zile grele, după ce a oferit plăceri pe credit. Femeia fuge la hotel şi plăteşte camera cu 100 Euro. Hotelierul aşează bancnota pe tejgheaua de la recepţie, moment în care apare turistul, cere gajul înapoi şi pleacă pentru că nu i-a plăcut nici o cameră din cele la care a avut cheia şi părăseşte orăşelul.
DECI: Nimeni nu a produs nimic. Nimeni nu a câştigat nimic. Toţi participanţii au scăpat de datorii şi privesc din nou cu optimism spre viitor. Acum cel puţin aţi aflat cum funcţionează pachetul salvator al celebrei U.E.
• Deşi întors de curând din puşcărie, Călin Diamand – ziaristul ţiganilor/romi din judeţ nu şi-a pierdut entuziasmul. Cu eforturi financiare proprii, el a redeschis gazeta „Viaţa romilor” şi s-a ocupat cu dăruire de organizarea Zilei internaţionale a romilor în judeţul Vâlcea. Fericit de reuşita sărbătorii, Călin Diamand a mărturisit: „Am avut emoţii, dar acum am satisfacţii. Conaţionalii mei au răspuns cu toţii invitaţiei la sărbătoare şi a ieşit nesperat de bine. Am fost cu toţii la festival, ţigani/romi şi români. Vreau să-i mulţumesc vicepreşedintelui Consiliului Judeţean – Dumitru Persu şi să asigur că acesta nu ne-a ajutat pentru voturi, ci din respect şi prietenie pentru noi. Mulţumesc tuturor românilor, prietenii noştri”.
• O întreagă Europă râde de noi. Nu avem reprezentare în exterior. Nu se vrea să fim primiţi în Schengen şi principalul opozant, Olanda, râde de noi. Dar numai Olanda credeţi că râde? Râde de România o lume întreagă. Încercările noastre de a intra în Schengen sunt la fel ca ale unui cerşetor care se umileşte la masa bogaţilor pentru câteva firimituri. Olanda nu vrea ca România să intre, din cauze economice. Portul Constanţa va ajunge să concureze cu portul Rotterdam al lor şi astfel să piardă din câştiguri. În lumea asta nu contează decât forţa economică şi militară pe care o ai. Democraţia, libertatea, drepturile omului etc. sunt doar pentru turmele de imbecili drogaţi cu prafuri şi filme cu eroi. Aduceţi-vă aminte când, în trecut, Olanda a fost atinsă la interesele economice cu florile lor şi au lăsat guiţatul mai moale. România ar trebui să lase şi graniţele estice deschise populaţilor asiatice în drumul lor spre vest. Să vedeţi atunci ce repede primesc România în Schengen, uitând de aerele de superioritate. Trebuie făcut în aşa fel încât ei să aibă nevoie de serviciile României şi să tremure pentru interesele lor.
• Dorind să-i îndeplinim dorinţa primarului condamnat Emilian Frâncu – aceea cu „vă rog să-mi continuaţi proiectele” – ne-am adresat actualei administraţii publice solicitând, în baza Legii 544/2001, lista proiectelor mari gestionate de primăria municipiului Rm. Vâlcea după luna iunie 2012, în timpul mandatului Frâncu. Cu o rapiditate surprinzătoare, am primit lista cu informaţiile de interes public solicitate din care am înţeles că după anul care ne interesează au fost două feluri de proiecte: iniţiate şi continuate de Fostul primar şi echipa lui. Citind proiectele iniţiate, se poate uşor subînţelege că acestea au fost numai „teme de proiecte”, niciunul început, semn că administraţia publică i-a fost prea grea primarului liberal, confundând execuţia cu… literatura. Iată câteva din temele de proiect ale lui Frâncu: • subtraversarea pietonală a Bdului Tineretului, între Complexul comercial „Hermes” şi Casa Tineretului; • subtraversarea pietonală a străzii Dacia, la intersecţia cu Calea lui Traian; • subtraversarea pietonală a sensului giratoriu de la Râureni; • amenajare parcare subterană cu 130 de locuri în cartierul Ostroveni, în zona Casa Tineretului; • realizare, extindere şi amenajare cimitire, construirea unui cimitir nou în zona Râureni (lângă târg)… şi alte propuneri de teme. După cum se poate observa lui Emilian Frâncu i-au trebuit mai mult de un an şi jumătate să propună 15 teme de proiect, niciunul început, semn că a fost mai mult poet decât primar. În ceea ce priveşte continuarea proiectelor moştenite de la primarul Rădulescu, se poate spune acelaşi lucru: nimic nu s-a finalizat. Deşi a stabilit finalizarea a 11 proiecte vechi de pe vremea predecesorului său, rezultatul este aproape zero. Vă prezentăm două proiecte despre care nu se mai ştie nimic: Reabilitare şi modernizare clădire Colegiul Naţional Alexandru Lahovari şi pasaj denivelat subteran pe Bdul Tudor Vladimirescu. În concluzie, trebuie să-i promitem lui Emilian Frâncu că-i vom respecta rugămintea, păstrându-i temele de proiecte intacte şi neviolate, până va veni acasă, la primăria familială. Acum înţelegem de ce între Frâncu şi şeful asociaţiei canine din Vâlcea era o înţelegere totală: el tăia frunze la câini în primărie şi şeful câinilor trăia acasă clipe de fericire că nu-i va eutanasia protejaţii.