Politica din zonă îşi face de cap în ultima vreme! Fiindcă în municipiul nostru totul merge perfect (?) şi nu prea mai sunt idei la îndemână prin care să atragă atenţia alegătorilor, câţiva politicieni locali au demarat sezonul de contestaţii pentru unele soluţii tehnice ale marilor proiecte râmnicene care sunt deja aprobate şi avizate de toate forurile. „Nimic nu e tabu pe lumea asta” ar spune cineva. E corect, dar asta nu înseamnă că „am sau n-am înfăţişare eu mă duc la tribunal”! Când priceperea cuiva se opreşte la nivelul primelor litere din alfabet e caraghios ca acel cineva să se pretindă critic literar. Cam aşa stau lucrurile şi cu amestecul unui grupuscul de politicieni în stabilirea soluţiilor tehnice pentru o importantă lucrare urbanistică ce se execută în centrul oraşului. Concret e vorba de prelungirea Bulevardului Tudor Vladimirescu prin supratraversarea căii ferate. După ce această idee, dorită decenii de-a rândul de râmniceni, a început să prindă în sfârşit contur au apărut câteva voci izolate care spun că lucrarea e inutilă întrucât avem deja în Nord şi Ostroveni trei subtraversări (Atenţie: sunt doar pentru autoturisme!) plus digurile Oltului, bla, bla, bla… În mică măsură lucrurile conţin un sâmbure de adevăr dar numai cel care stă la volan şi blestemă minute în şir barierele (doar pe ele?) din Tudor Vladimirescu, Gib Mihăescu şi Mihai Eminescu sau cine trebuie să ocolească oraşul traversând barajele lacurilor din Nord sau Sud îşi dă seama de enormitatea unor astfel de afirmaţii. Aşadar după vreo 13 ani de străduinţe, execuţia propriu zisă a construcţiei care va elimina bariera de cale ferată din centrul oraşului a fost demarată cu câteva zile înaintea alegerilor locale din 2012 cu o evidentă tentă electorală, cu tam-tam, lozinci, panouri cu poze finale 3D (după care soluţie?), cu şănţuleţe săpate ici şi colo etc. După mai mult de un an şi jumătate de la cele întâmplate mai sus, într-o perioadă în care lucrările sunt în linie dreaptă spre o finalizare parţială, la recenta şedinţă de Consiliu municipal la care am asistat consilierii opoziţiei vociferau acuzând executivul actual al Primăriei de trecere sub tăcere a acelei variante (neaprobate!) de supratraversare a căii ferate lansată în ultimele zile de mandat de fosta administraţie locală şi deci că se risipesc bani publici pentru exproprieri mai mult sau mai puţin interesate sau pentru soluţii oneroase. Din păcate, n-am auzit în acea şedinţă vreo contraargumentaţie solidă venită din partea puterii. Doar o voce răzleaţă a unui consilier liberal care afirma (sub cuvânt de onoare!) că varianta aplicată este cea corectă. Fiindcă nu mi s-a părut suficient (deşi nu mă îndoiesc de onoarea respectivului consilier municipal), în virtutea liberului acces la informaţii cu caracter public, am cerut Direcţiei tehnice a Primăriei relaţii cu privire la desfăşurarea întregului proiect şi a variantelor lui, aşa că în prezent mă pot pronunţa în cunoştinţă de cauză. Este adevărat că o lucrare de asemenea amploare poate avea mai multe soluţii. Dar cele cu adevărat viabile trebuie să răspundă la câteva deziderate majore altfel cheltuiala uriaşa nu se justifică. În primul rând traseul Râmnicu Vâlcea – Bucureşti trebuie să treacă peste calea ferată fără opreliştile proprii barierelor. În al doilea rând, poate mai important decât primul, este extrem de necesară folosirea acestei traversări denivelate pentru execuţia unei legături fluente între cele mai mari zone ale oraşului, Ostroveni şi Traian – Nord, mai exact între cele două mari artere cu 4 benzi, N. Titulescu şi Tineretului. Dar ce s-a întâmplat după alegerile din vara lui 2012? (Va urma)
Supratraversarea căii ferate – necesitate, propagandă electorală sau afacere?
