Promovat de indivizi cu pretenţii de jurnalişti împotriva unui individ, de obicei cu statut de persoană publică, în scopul compromiterii şi distrugerii credibilităţii şi reputaţiei sale, linşajul mediatic este o operaţiune deosebit de agresivă. Scopul şi motivaţia unui linşaj mediatic le reprezintă eliminarea de pe scena publică (sau pur şi simplu dintr-o anumită funcţie, structură etc) a unei persoane care împiedică sau deranjează satisfacerea unui anumit interes, fie acela privat sau de grup. El a început să fie folosit ca armă politică de compromitere şi decredibilizare publică a uneia sau a alteia dintre grupările politico-mediatice aflate în conflict pe scena internă. Linşajul se produce în absența celui executat simbolic, deoarece refuzul de a prezenta și punctul de vedere al celui atacat e practică obișnuită la mai multe mijloace de informare româneşti.
Aşadar, linșajul mediatic nu este jurnalism. Primului linşaj mediatic din politica românească, s-a făcut în 1919, timp de 333 de zile, de către jurnalistul Constantin Mille şi al său ziar, Adevărul. Post-decembrist, linşajul ziariştilor incomozi a avut loc după ce PSD i-a pus lui Crin călușul dulce al candidaturii oficiale în numele USL. Primul Plagiator al țării a socotit că-și poate permite să comande răfuiala cu toți cei care cred și susțin asta public că el e o biată Paiață a penalilor din USL. În iarna lui 2014, peste 600 de jurnaliști au semnat un protest împotriva degradării jurnalismului, semnalând linșajul la care a fost supusă Andreea Pora de către Antene. CNA aplicat doar o amendă de 50.000 lei pentru bălăcărirea jurnaliștilor Pora, Cristoiu, Turcescu.
În primăvara lui 2014, un miting de solidaritate cu Andrei Pleșu, batjocorit tot de Antena 3, a scos oamenii în stradă sub sloganul „Deschideți cărțile/ Închideți Antenele!”. Nimic nu i-a oprit însă pe impostorii care cer solidaritate pentru apărarea libertății presei în cazul executării sentinței definitive în cauza Trustului Impact. Numeroși jurnaliști au fost subiect de linșaj, iar pentru efect chiar copiii acestora au fost ținte. Atacurile la justiție, la judecătorii, procurorii, miniștrii care n-au făcut sluj în fața infractorului Voiculescu reprezintă un capitol distinct și fără capăt din istoria linșajului mediatic antenist.
Traian Băsescu și familia sa sunt subiect predilect. Straniu este că președintele actual, făcut vânzător de copii, linșat fără scrupule în campanie, a ținut să apere libertăți cu care impostorii anteniști nu au nicio legătură. Cei târâți în noroi de presă trebuie să se adreseze instanțelor.
Antenele ar trebui să aibă câteva sute de procese, cum au avut C.V. Tudor și România Mare. Daunele sunt azi plătite de urmași. Frumoasă moștenire! Am așteptat zadarnic o reacție a organizațiilor care declara ca luptă pentru drepturile jurnaliștilor – ActiveWatch-ul lui Toma, CJI-ul Ioanei Avădanei sau cine o mai fi. Nimic. Mor de frică să nu-i ia Gâdea și pe ei…