Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Epitaf pentru un „împătimit al Râmnicului”

Fără zarvă sau bocete stridente a dispărut dintre noi unul dintre cei mai de vază membri ai numerosului club care îndrăgeşte cu patimă Râmnicul. E vorba de inginerul constructor Tudor Şindilaru. Contestat de unii care nu-i ştiau decât implicarea uneori exagerată în treburile poliţiei rutiere dar apreciat de cei care l-au cunoscut îndeaproape, plecarea lui către zări neştiute este o serioasă pierdere pentru oraşul nostru. A fost până în ultimul moment consilierul ba chiar mâna dreaptă a primarului Emilian Frâncu în probleme de urbanism şi investiţii, domenii extrem de spinoase unde lâncezeala şi greşelile în care ne scăldăm de o bună bucată de vreme vor fi foarte greu de recuperat. Este coiniţiator şi coautor al mult discutatei liste cu proiecte pentru perioada 2014-2020, aceasta nefiind altceva decât un inventar destul de complet al propunerilor rezonabile făcute de-a lungul ultimilor 60-70 de ani care poate pune din nou în valoare Râmnicul pentru a deveni oraşul pe care ni-l dorim cu toţii. Orgolios ca orice individ valoros care se respectă, calm, distant şi reţinut nu se bucură de prea multă simpatie din partea celor din imediata lui apropiere şi cred că acest lucru îl supără foarte tare. Ca reacţie, șoca nu de puţine ori manifestând o originalitate ieşită din comun. A dat tonul construcţiilor imobiliare în Dealul Malului construindu-şi o ciudată dar confortabilă casă în care a locuit până în ultimul moment folosind părţi de structură rebutate de la construcţia blocurilor de panouri mari şi asta numai după ce prin 1985 îşi modificase de unul singur un apartament dintr-un bloc turn transformându-l într-unul de lux cu lift propriu! Având o descendență pe jumătate nemțească, după 1990 a condus câţiva ani buni mai multe şantiere de construcţii din Germania de unde a deprins organizarea fără cusur a sistemului. A fost aşadar un inginer în adevăratul înţeles al cuvântului având totodată solide cunoştinţe în materie de circulaţie rutieră care era de fapt principalul lui hobby. Sprijinit permanent de Primar, a completat şi îmbunătăţit soluţia de supratraversare a căii ferate care se execută în prezent şi a iniţiat un studiu de îmbunătăţire al traficului auto întocmit de reputaţi specialişti bucureşteni care ar trebui aplicat cu celeritate deoarece corectează toate erorile (unele chiar grosolane) făcute în ultimul timp în municipiu. Deşi au existat subiecte privitoare la Râmnic despre care am avut soluţii diferite (ex: eu susţin dalarea Olăneştiului iar Tudor Şindilaru susţinea renaturarea acestuia) am apreciat întotdeauna corectitudinea, competenţa, modul organizat de acţiune şi dorinţa lui de a face ceva pentru Râmnic.

„Odihneşte-te în pace Tudore, eu cred că ţi-ai îndeplinit menirea!”