De vreo câteva zile, mintea nu-mi mai funcţionează. Niciodată n-am stat atât de descumpănit în faţa foii albe ca acum. Nu pentru că m-ar asalta mii de gânduri, pe care n-aş şti cum să le stăpânesc pentru a le aşterne pe hârtie. Ci pentru că, de vreo câteva zile, mă munceşte o cumplită întrebare, căreia n-am izbutit nicicum să-i găsesc un răspuns: cum de e posibil? Candidatul PSD Victor Ponta se comportă ostentativ ca un dictator, afişându-şi evident deviza politică „Statul sunt eu”. Ca atare, un guvern PSD cu Victor Ponta preşedinte ar transforma din nou statul român în domeniul privat al tovarăşilor săi din partid, ceea ce, după cum se vede, premierul face deja.
„Ludovicul al XIV-lea” al României crede că el este statul şi că instituţiile publice trebuie să lucreze pentru el, din moment ce a dat ordin corpului său de control să-i verifice lui Klaus Iohannis – contracandidatul său la prezidenţiale, cu 10 zile înainte de-al doilea tur de scrutin, retrocedările făcute ca primar al Sibiului acum 14 ani. Asistăm la o reîntoarcere în timp şi la revenirea dictaturii comuniştilor.
Ponta şi fagmilia lui este de ceva vreme în toată conducerea statului: tata socru – şef al parlamentarilor PSD, nevasta – europarlamentar, prietena de shopping a nevestei – comisar european, vărul – ministru, prietenul – procuror general şi altul – fost ministru la transporturi, naşi şi fini – în guvern şi SRI, nu se mai termină cumetria. Face campanie electorală de un an pe banii contribuabilului până în Italia şi Spania, de două luni îşi primeşte salariul de prim ministru dar nici măcar nu mai trece pe la guvern, pomeni nesfârşite din banii de la buget dar nici măcar un draft de buget pe anul viitor, arată un dispreţ total faţă de cei ce plătesc toate acestea şi nu are frică de faptul că îl va trage cineva la răspundere pentru aceste pagube materiale.
Justiţia pare să nu-l poată atinge iar românii parcă dorm. Jumătate din România nu are nimic împotrivă, pentru că Ponta a promis creşteri de pensii, creşterea salariului minim, creşterea alocaţiei pentru copii şi a alocaţiei pentru handicapaţi. Cealaltă jumătate, care este conştientă că promisiunile lui Ponta vor costa buzunarele tuturor, şi vor necesita alte împrumuturi ale căror dobânzi se vor acumula şi vor fi plătite de copiii lor, are ceva împotriva. Cele două jumătăţi ale României nu discută între ele, prima jumătate se uită la RomâniaTV unde locatarul permanent este Victor Ponta, iar a doua se uită la Digi24, unde îl vede pe candidatul dreptei Klaus Iohannis. Fiecare dintre cele două jumătăţi se miră de ce cealaltă jumătate. Se urăsc. Concluzia este că pericolul cel mai mare la adresa României democrate e naţia română. Naţia asta nu e în stare să gândească, va alerga întotdeauna după pomeni, îşi va încovoia întotdeauna spinarea sub bici.
De-aia au românii nevoie de un tătuc. Ia să se schimbe conduita românilor să vedeţi dacă Ponta mai are succes. Se pare că românii sunt bolnavi. De comunism, de balcanism, de spinări încovoiate, de pismă, de râcă între ei, de mărire, de detoate. E imposibil să nu apară cancerul. În ’90 s-a numit Iliescu, apoi Năstase, apoi Voiculescu, acum Ponta. Am ajuns de basme în Europa. România are cel mai mare număr de borfaşi pe metru pătrat, şi asta nu din cauza legilor proaste sau a justiţiei ineficiente. Suntem în situaţia asta pentru că avem un popor de oameni slabi, nevolnici, oameni care n-au sânge în ei. D-aia plâng toţi după comunism, de aceea avem nevoie de infuzii de dreptate din afară.
Singurul vinovat e poporul român. Şi asta nu se schimbă de azi pe mâine. Încă n-am auzit să fie posibil să schimbi ADN-ul unui organism. Ar fi bine, dar nu se poate. Toţi cei care au vrut să scape de cancerul ăsta, au emigrat. Şi Caragiale a făcut la fel, şi nu trecuse prin comunism. Asta-i naţia. Trist, dar adevărat.