Motto: „Hai, povesteşte, Bastus! Spune, Bastus, cum a fost!”. „În nemernicia mea, ca un câine turbat…”.
Fostul liberal Călin Popescu Tăriceanu, ofticat că i-a fost trântită uşa-n nas la tentativa de reîntoarcere în PNL şi-a înfiinţat o formaţiune liberală (Partidul Liberal Reformator) cu care, acum, se află prezent, oficial, la guvernare. Deşi partidul nu este înscris încă în Registrul partidelor româneşti şi nu are încă legitimitatea funcţionării reale, oamenii lui Tăriceanu au primit funcţii în eşalonul doi al Guvernului, ca răsplată pentru sprijinul faţă de partidul lui Victor Ponta. Încrezător în promisiunile actualului premier social democrat care doreşte să se răzbune pe liberalii lui Klaus Iohannis, Tăriceanu este interesat să candideze şi la Preşedinţie, fiind convins că îl va bate pe Crin Antonescu. Pe acest fond, este surprinzător că sunt mulţi aceia care nu văd ce urmăreşte Tăriceanu. El are ordin, încă din ’90, de la şeful lui, trădătorul neamului care a chemat minerii să bată „golanii” şi intelectualii, ca dreapta să nu se consolideze, să se formeze sau să se reconstruiască. Şi 25 de ani dreapta n-a reuşit să se consolideze din cauza trădătorilor din partidele istorice, din cauza fsn-iştilor care au devenit membri PNL şi PNŢ-cd.
În urmă cu vreo patru – cinci ani a fost difuzat de o televiziune curajoasă un filmuleţ din anii ’90, de vreo 6 minute, în care apăreau Iliescu, Brucan, Petre Roman, Patriciu şi Tăriceanu ce puneau la cale cum să se inventeze un partid liberal care să reprezinte o aşa zisă „opoziţie” la PDSR. Şi iată…! Tăriceanu a gustat din vinul puterii şi mai vrea. Nu-l interesează cu cine stă la masă, important este să bea. Şi când omu-i beat, ce te aştepţi de la el? Laşul politician nu e liberal şi nu e nici trădător, pentru că nu are stofă. Niciun fel de stofă. Faptele care ţin de structura Tăriceanului, avatarurile lui politice sunt deja cunoscute. În primii ani ’90, tatăl vitreg al lui Călin, al doilea soţ al mamei sale care a fost subretă în casa acestuia, „venerabilul liberal” Dan Amedeo Lăzărescu îl introducea în PNL, ca pe un fiu şi-un moştenitor spiritual. La vremea aceea, Călin se izmenea şi făcea frumos printre liberalii lui Câmpeanu, la braţul lui tăticu’ Amedeo, despre care vorbea la superlativ, plin de recunoştinţă filială. Tata-n sus, tata-n jos… Apoi, a căzut năpasta: s-a dovedit că Dan Lăzărescu a fost informator al securităţii, iar casa familiei sale fusese ani de zile folosită ca locuinţă conspirativă.
„Tata Amedeo” a cam dispărut din prim-plan, dacă ţineţi minte, însă Călin a ieşit cu alte file de poveste. N-am să uit niciodată ce a spus: „Acest om nu e tatăl meu, e soţul mamei mele. Nu suntem rude!”. Ce moluscă! Unde vedeţi dvs. stofă? Poate zdreanţă de trădător! Cât priveşte liberalismul, el a devenit liberal de conjunctură – dacă Amedeo era ţărănist, era şi el ţărănist. A spune că Tăriceanu e „vechi liberal” echivalează cu o blasfemie. El a fost absolut tot timpul la remorca partidului lui Ion Iliescu, indiferent de cine-a fost condus acesta. Dan Amedeo Lăzărescu într-adevăr, a fost un liberal, cu stofă de trădător şi informator securist. Dar fiul nevestei sale n-a fost decât preşul de la intrarea casei. Şi asta a rămas! În orice domeniu, ca să ai „stofă”, trebuie să ai cunoştinţe temeinice şi multă experienţă în domeniul respectiv. Această formă de om care se numeşte Tăriceanu, a învăţat de tânăr cum stă treaba cu trădarea la nivel înalt şi s-a perfecţionat în domeniu odată cu destrămarea Alianţei „DA”. Că nu este un bărbat adevărat o dovedesc căsătoriile repetate, iar faptul că vrea să-i adune pe toţi liberalii penali din guvernul Ponta 2, dovedeşte cât este el de cinstit şi de patriot. Cu mânăriile pe care le face acum, el nu trădează doar PNL-ul, ci pune în pericol democraţia ajutând gaşca de prădători reunită sub sigla PSD, care modifică şi face legi doar în interesul ei.