La 40 de zile după Paşte, în joia din cea de-a şasea săptămână de după Înviere, creştin ortodocşii sărbătoresc Înălţarea Domnului. Este ziua în care oamenii ciocnesc din nou ouă roşii şi în care salutul „Hristos a Înviat” se transformă în „Hristos S-a Înălţat”.
Această zi mai este cunoscută şi drept Ispas, iar tradiţia spune că Ispas era un cioban care s-a ascuns după pietre şi a văzut Înălţarea Domnului, în acelaşi timp cu apostolii.
Se spune că Ispas era un om vesel şi bun şi, de aceea, cu toţii ar trebui ca în această zi să fim buni, veseli şi să lăsăm deoparte supărările şi necazurile. Este şi ziua în care trebuie să ne împăcăm cu cei cu care ne-am certat. Dacă vom fi aşa de Ispas, atunci tot anul va fi la fel.
De la culesul de frunze de nuc și legarea lor peste brâu, până la tăierea părului de pe cozile vitelor, acestea sunt câteva dintre superstițiile și obiceiurile mai puțin cunoscute, dar respectate cu sfințenie de mulți români. Una dintre tradițiile respectate de români în ziua de Înălțarea Domnului este legarea frunzelor de nuc peste brâu. Se spune că aceste frunze sunt, de fapt, limbile de foc, o altă formă pe care o poate lua Sfântul Duh, care l-au înconjurat pe Iisus.
O altă credinţă populară spune că, pentru a avea o recoltă bogată, trebuie să îţi faci semănătorile până de Înălţare. Totodată, în numite zone ale țării, bărbații tineri și fetele de măritat se duc în pădure pentru a culege frunze de alun.
Alte superstiții:
– de Ispas NU se dau foc şi sare din casă, pentru ca oamenii vor avea inimă rea în casă ca focul; sarea NU se dă, pentru ca vacile nu vor avea smântână.
– se bat vitele cu leuştean, pentru a se îngrăşa
– se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, după care se rosteşte următoarea formula: “Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi vitei câte furnici sunt în acest furnicar!“
– cine seamănă după Ispas, nu va avea niciun fel de rod
– de Înălțarea Domnului, femeile împart azime calde, ceapa verde şi rachiu pentru sufletele morţilor
– se mai împarte laptele dulce fiert cu păsat, împreună cu un buchet de maturi adunate de pe câmp
– având în vedere că Înălțarea Domnului este considerată o sărbătoare la fel de mare ca aceea a Învierii, credincioşii înroşesc ouă şi petrec ca la Paşti.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.