Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Născut pentru a fi învingător

Seara trecută am dedicat-o emisiunilor celor mai importante canale de televiziune din țară , urmărind desfășurarea campaniei electorale dedicatăreferendumului anti-Băsescu. Cu mâna pe telecomandă, am urmărit confruntă rile de pe Realitatea TV, TVR1 și Antena 3. Protagoniști, Traian Băsescu, ziariști pro și contra lui, dar și cei doi politicieni candidați la izolare și moarte politică – Ion Iliescu și Mircea Geoană. Toți ziariștii cuprinși în schema confruntă rii de opinii la care am asistat au fost magistrali prin prestația lor, mai puțin Gabriela Firea, de la Antena 3, care, în prezența petrolistului Dinu Patriciu și-a pus poalele profesiei în cap, demonstrându-și goliciunea. Încerc săuit că mai existălingușeală, umilințăîn fața unui bărbat cu bani și prostituție jurnalistică la femei. Câțiva ziariști, invitați la emisiuni ca și președintele suspendat, i-au bagatelizat acestuia calitățile și l-au persiflat cu aroganța, așa cum a făcut-o Sorin Roșca Stănescu, fostul său prieten care, declara că și-a dat „doctoratul în Traian Băsescu”, luându-i apărarea în cazul „Flota”. Acum, spre dezonoarea lui, s-a sucit. Alții au reacționat ca pe maidan, terfelindu-l abject. Invidie, interese meschine, mercenari, naivitate, prostie etc. Nu contează. Traian Băsescu a avut forța, tăria și norocul săse impunăși săreziste. Oricâte zoaie se aruncă împotriva sa și oricâte josnicii sunt proferate, nu-l ating. La alt post tv, am văzut un Robert Turcescu care a scos la ivealăun conducă tor mic și ridicol al unui partid încă mare, pe Mircea Geoană, de la PSD. Ridicolăa fost prestația „Prostănacului” și magistral i s-a scos în evidențăneputința și incultura politică .  Jalnic pentru social democrații români! Pentru Băsescu, ziua de marți, prin confruntă rile televizate, a fost un mare câștig. A convins mulți telespectatori săvoteze NU demiterii. La întâlnirea sa cu Cristian Tudor Popescu (CTP), nu a fost întrebare la care președintele suspendat sănu răspundăferm, tranșant și cu siguranță. L-a dominat tot timpul. Era de așteptat ca Băsescu să-l punăla punct pe inginerul ziarist. De ce? Pentru că articolele acestuia la adresa președintelui ales izvorăsc dintr-o urăviscerală. Și ca atare, nu prea au fundament. Băsescu n-are nimic de împărțit cu el, așa că atitudinea sa a fost degajată, în vreme ce CTP a fost încordat ca un arc toată emisiunea. După atâtea emisiuni la ore târzii în care, în compania lui Hurezeanu, CTP făcea spume la gură, tăind firul în patru și interpretând tendențios aproape fiecare cuvințel scos de Băsescu, nenea inginerul de la Adevărul s-a trezit că dialogul este ceva ce îi este destul de străin. Mai ales dialogul civilizat. Într-adevăr, interesantăîntâlnire. Poate nu așa de coloratăla supraFață cum ne-am fi așteptat. N-aș fi crezut vreodatăcă cineva îl poate strivi pe CTP într-o disputăverbală. Deși sunt fan Băsescu, am privit cu detașare emisiunea, iar concluzia mea asta este. Votez NU, pentru că în disputa parlament – președinte Băsescu are dreptate. Din punctul meu de vedere, discuția a fost o dovadăcă Băsescu stăpânește la acest moment cele mai importante pârghii potrivite politicii momentului pe care îl traversăm. Combinațiile retoric – concret iar, la momente bine alese, afirmații gen lovitura de ciocan (cum a fost recunoașterea simplă, scurtăși clară, că a trecut sub tăcere situația critică provocatăde celebrul „bilețel” în fata UE) ar dezechilibra orice strategie de atac jurnalistic. E ca și cum ai veni cu un arsenal întreg în fața unui ins neînarmat care-ți râde-n Față cu tupeu și când îndrepți spre el mitraliera, constați că nu ai nici un cartuș. Iar tipul îți aratărâzând încă rcă torul. Dacă mai faci și gafa să-l subapreciezi atunci ești pierdut. CTP a știut cu cine avea de-a face. Este și motivul pentru care atacurile lui au fost așa de cuminți. Nu ieși la luptăîn front deschis când nu ști dimensiunile armatei adverse și, mai ales, ai bănuiala că -i mai mare decât a ta. Gafe de genul ăsta fac Tăriceanu sau Geoană, motiv pentru care Băsescu îi spulberăașa de ușor. CTP și-a conservat o minimăpoziție, limitând pierderile posibile. Clasa politică trebuie să-și crească calitățile forțatăchiar de Traian Băsescu. Nu cred că mai trebuie demonstrat că , După 19 mai, lucrurile vor evolua diferit. Sper ca partidele, mai ales PSD, săînțeleagăcă nu mai pot păcă li electoratul doar schimbând liniile, ascunzându-i pe Cozmâncă , Micky Șpagă, Hrebenciuc etc. în spatele unui Victor Ponta (inteligent, dar arivist) sau Șerban Nicolae (extrem de obraznic și atât). Când mulți îl văd pe Traian Băsescu scandalagiu, eu văd un întreg sistem politic încremenit în proiect care se opune cu forțăla orice fel de schimbări și strigăcă Băsescu e bețiv și scandalagiu. Când mulți, poate, văd un guvern legitim PNL pus pe treabă, eu văd un prim ministru încremenit într-o funcție pe care a primit-o cadou ca apoi să-și vadăde agenda proprie. Un PNL care și-a eliminat membrii care l-au adus la guvernare, cu un guvern format din ageamii și parveniți. Când mulți văd parlamentarii aleși legitim, eu văd o majoritate formatădin „politicieni” cu interese proprii, între care nu găsești interesele electoratului. Ei sunt aleși pe liste cu locuri la licitație, dormind în salăsau votând cu amândouă mâinile (uneori cu nepoatele) și își permit săsuspende un președinte pe motive pur politice și cu intenția de a curăța singura instituție – Președinția – care li se mai poate opune public. Deci, După cum  spuneam, eu, aseară, am butonat telecomanda la greu și de atunci reflectez continuu ce săfac sâmbătă, că ci dacă votez DA, ce variantăavem? Nici una. Rămânem în continuare în zona GRI a Europei și ce variantăde președinte avem? Nici una. S-a născut cel de care avem nevoie, care săne scoatădin marasmul în care înotăm cu Băsescu sau fărăel? Nici unul. De aceea eu votez NU, cu conștiința curată. M-am săturat de „palavrele” lui că lin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu, Mircea Geoană, Felix Conservatorul, Vadim Tudor și alții ca ei, care bat apa-n piuăși-mi furătimpul prețios de pe fundul lăzii istoriei care nu a tras, până acum, capacul peste ei