În Occident, dacă fiscului i se pare că un cetățean a cheltuit prea mulți bani la un moment dat, se face imediat un control al averii acestuia, iar în cazul în care banii nu pot fi justificați, persoana respectivăeste pasibilăchiar de a fi închisă. La noi e greu! Legea e doar pentru demnitari și funcționari publici, iar Fiscul verifică doar dacă este sesizat. În județul nostru, ca și în întreaga țară , averile se nasc peste noapte. Pe stradăapar mașini luxoase de peste 100.000 de euro. Adică că tre patru miliarde de lei vechi. Mașini de serviciu nu sunt. Clar! Deci sunt mașini personale.
Cine sunt, însă , norocoșii? Niște terchea-berchea, răsăriți în „oraș”, dar și în celelalte orașe ale țării, precum ciupercile După ploaie. Oare din ce au avut bani pentru a-și cumpăra asemenea mașini? O întrebare fărărăspuns. Acum, controlul averilor se realizează, aproape în exclusivitate, pe baza unei declarații pe proprie răspundere. Și asta doar pentru demnitari. În rest, nimeni nu poate lua la puricat averea unui om de afaceri. Iar mecanismul este extrem de simplu: omul de afaceri câștigă licitațiile pe bani publici cu sprijinul partidului politic, iar apoi o parte din bani se întorc la partid sub formă de sponsorizări. Prinde orbul, scoate-i ochii!
Demnitarii și funcționarii noștri sunt săraci lipiți pământului. Avem însă mătuși octogenare și cu pensie de CAP, dar miliardare, avem oameni de afaceri cu averi imense, răsărite După ploaie. La propriu. Iar legea e neputincioasă. În America, sistemul funcționeazăextrem de simplu: ți-a răsărit Porsche-ul în fața casei sau ai apărut cu impozit pe o vilăcu 12 camere, a doua zi se prezintăla tine acasăși un tip cu papion. Adică Fiscul. Teribilul Fisc, de care americanii se tem mai mult decât de Poliție. Teribilul Fisc, cel care a reușit ceea ce nu a reușit FBI și CIA cu Al Capone.
Ei bine, Fiscul vine în casa ta și ia la puricat tot ce este sub formă de hârtie: acte, bonuri, facturi, tot! Se uităși în sertare. Face inventarul. Dacă nu ai cum săjustifici vila, mașina, averea, închisorile federale sunt suprapopulate, dar nu totuși în asemenea hal încât sănu se găsească un loc și pentru tine. Iar acest mecanism se aplică orică rei persoane, indiferent dacă este demnitar public, ales al poporului sau funcționar public.
Astfel, se împiedică fenomenul de mătuși (Tamara) miliardare, nimeni nedorind săriște pușcă ria. Noi avem mii de funcționari cu salarii de mizerie, adică de sub 8 milioane de lei vechi pe lună. Cu toate acestea, avem mii de funcționari cu apartamente de 100.000 de dolari și mașini cu prețuri amețitoare. Ce-i de făcut, că treburile nu mai pot merge mult așa? Mult trâmbițata Agenție pentru Integritate, cea care se vrea a fi un fel de copie a terifiantului Fisc american, nu s-a pus pe picioare și a făcut doar valuri pe scena politică . S-a ales praful de ea. Societatea civilă reprezentatăde trei organizații non-guvernamentale, a dorit ca un proiect întocmit pe vremea guvernării PSD, săfie considerat cel mai bun. De ce? – nu se știe. Numai că nu poate fi așa.
Prin vechiul proiect se dorește ca Agenția ce are rolul de a controla averile demnitarilor și de a depista conflictul de interese, printre altele săfie sub control parlamentar și nu independentă, așa cum prevede noul proiect supus dezbaterii și ciopârțirii. Cei interesați de a scă pa de controlul averii dobândite, s-au opus ocult sau pe Față . Acum, nu se mai știe bine ce s-a ales din înființarea Agenției. S-a umblat fărămănuși la denaturarea proiectului de înființare, astfel că îmi este teamăde un nou fiasco, de tip pesedist. Apoi, cu amendamentele aduse, măîndoiesc că actul normativ care se încearcă săse contureze ca obiect de lucru al Agenției va eradica corupția din România. Am temeri în aceastăprivință, am temeri că aceastălege va fabrica doar acari Păuni, am temeri că politicul se va amesteca în aplicarea acestei legi, am temeri pentru calitatea acestui act foarte important de altfel și când spun asta aș putea săargumentez cu o serie întreagăde legi care sunt făcute pe genunchi. Dar îmi pierd vremea inutil.
Nimeni nu ascultăglasul unui singur om. Fie el și jurnalist. Mi-aș dori, așa, ca niște considerente generale, ca la actul de control al averilor săse supunătoți cetățenii acestei țări și nu numai cei care ocupăo demnitate publică . Nu știu dacă legea nu cumva vireazănoțiunea de corupție numai spre acest segment. Este știut faptul că și alte persoane fărăfuncții demnitare au acumulat averi destul de importante. Am temeri, pentru că actul corupției în România este deja un fenomen și rezolvarea ei ar putea sărezolve implicit și multe alte probleme cu care țara se confruntăîn acest moment.
Mătem ca sănu fie un praf în ochi, mătem ca ea sănu dea certificate de bunăpurtare celor care sunt corupți și vor fi analizați de aceastălege. Dacă , eu știu, printr-un vis frumos, s-ar realiza acest deziderat de eradicare a corupției, am convingerea că am ajunge la acel punct zero pe care noi ni-l dorim și am putea s-o luăm de la început. Pentru a putea controla nu numai averile demnitarilor, dar și cele ale persoanelor fizice care se îmbogățesc peste noapte este nevoie de crearea unui front comun între politicieni și demnitari pe de o parte și mass-media și societatea civilăpe de altăparte. Numai așa s-ar putea reuși ceva.
Romeo Popescu