O tânără din Drăgăşani, studentă la Medicină, acuză medicii de la Spitalul din Drăgăşani că nu i-ar acordat întreaga atenţie medicală de care tatăl său avea nevoie, motiv pentru care bărbatul de 43 de ani a decedat în condiţii suspecte. Tânăra este oripilată că de mai bine de o săptămână a solicitat informaţii despre diagnosticul și tratamentul prescris, însă nici un cadru medical, dar nici conducerea instituţiei nu a dorit să o lămurească.
De asemenea, fiica îndurerată vreau să facă lumină în cazul decesului tatălui ei, despre care susţine că a murit în chinuri groaznice şi legat precum un animal, fără a i se administra niciun fel de tratament.
Am încercat să luăm legătura şi cu cei din conducerea spitalului din Drăgăşani, însă directorul a fost de negăsit. Prezentăm mai jos plângerea tinerei adresată redacţiei noastre, cu precizarea că aceasta s-a adresat şi organelor abilitate, depunând plângere la Poliţie şi la Parchet, dar şi la Colegiului Medicilor din Vâlcea.
De la chirurgie a ajuns la psihiatrie
Subsemnata, BLEOTU FRANCESCA MARIA, fiica lui Greaca Gheorge Eusebiu și a lui Greaca Mariana Aura, vă aduc la cunoștință că în data de 12.11.2015 tatăl meu, Greaca Gheorghe Eusebiu, în vârstă de 43 de ani, la orele 23:45, a decedat în Spitalul Drăgășani, pe secția Psihiatrie în condiții suspecte. El a fost internat în acest spital pe data de 10.11.2015 prin Serviciul de Urgență. După ce a fost consultat la Camera de Gardă a fost internat pe secția de chirurgie. Acolo a fost ținut până în noaptea de miercuri, 11.11.2015, după care a fost transferat la Secția de Psihiatrie.
Pe 13.11.2015 dimineața la orele 08:30 m-am deplasat la Spitalul Drăgășani pentru a cere lămuriri în privința decesului. Am găsit la cabinetul asistentelor pe asistenta șefă Cazacu Nicoleta, pe care am întrebat-o ce anume s-a întâmplat și ce tratament i s-a administrat tatălui meu.
Doar o singură perfuzie cu glucoză
Eu fiind studentă la Medicină în anul IV am solicitat fișa de observație a lui pentru a vedea diagnosticul și tratamentul prescris, asta deoarece nimeni nu a putut sau nu au știut să îmi dea o explicație cu privire la cauza sau cauzele decesului, și asistenta șefă Cazacu Nicoleta m-a informat că foaia nu poate fi văzută decât cu acordul managerului, iar tratamentul care i s-a administrat a fost decât o singura soluție perfuzabilă de Glucoză, scuzându-se că pe secție nu a avut medicamentele necesare și acuzând că mama mea nu a fost prezentă pentru a-i cumpăra alte medicamente care puteau să-i fie necesare.
Ca și student la Medicină și viitor doctor, am învățat de la profesorii mei că în caz de sevraj toxic (asta fiind una dintre explicațiile morții lui) tratamentul trebuie făcut de urgență și bolnavul trebuie supravegheat permanent, lucru care nu s-a întâmplat, tatăl meu fiind imobilizat, legat de mâini, de picioare și torace și lăsat nesupravegheat și nealimentat. Lui trebuia să i se administreze lichide perfuzabile trebuia administrată medicație neuroleptică, hipnotice, sedative din 4 în 4 ore, lucru care efectiv au recunoscut inițial că nu s-au făcut pentru că nu le aveau pe stoc.
Între timp a ajuns la spital medicul psihiatru care l-a luat în supraveghere, doamna Coroiu Anca, cărei i-am solicitat o explicație și fișa de observație. Dânsa mi-a răspuns că tatăl meu a decedat din ‟sevraj toxic” și că dumneaei nu a avut ce să-i facă, că i-a prescris medicația din 4 în 4 ore și totuși… a murit, lucru contrazis de asistenta ce mai devreme mi-a spus că i-a fost administrată doar glucoză, pentru că nu au avut altceva.
I-au făcut tomograf, dar nu l-a citit niciun doctor
Ca membru al familiei aveam dreptul să știu exact condițiile în care s-a ajuns la deces și cauza efectivă a decesului. Am mai solicitat C.T (Computer Tomograf) pe care erau obligați să-l facă la internarea și am aflat cu stupoare că într-adevăr a fost făcut, dar era încă necitit până în data de vineri,13.11.2015, când l-am cerut eu.
Am susținut în fața doamnei doctor că dacă ar fi administrat tratamentul care trebuia să-l scoată din sevraj nu s-ar fi întămplat așa ceva, iar doamna mi-a răspuns pe un ton batjocoritor: “mai citește‟.
Am plecat spre secretariat ca să fac cerere pentru eliberarea fișei de observație și în acest timp am aflat că doamna doctor a chemat toate asistentele în cabinet, după care au alergat prin spital cu foaia lui de observație pentru a o completa. M-am întâlnit personal cu asistenta șefă în spital când o căuta tocmai pe doamna doctor care a constatat decesul, doamnă care nu a putut să îmi spună prea multe, deoarece a susținut că era deja mort când a fost chemată.
Diagnosticat greşit
Vă rog să luați în calcul și faptul că de la început a fost diagnosticat greșit confundând starea de sevraj cu crizele de epliepsie, ca dovadă că inițial a fost internat la chirurgie, unde a făcut criză “criză epileptică”. Acolo i-a fost chiar administrat tratamentul pentru epilepsie, acest lucru făcându-se fără analize preliminare, fără cunoștințe despre antecedentele personale.
Precizez că, în aceiași dimineață când am ajuns eu la spital a venit și un echipaj de poliție de la Sutești compus din domnii Matei și Iana. Aceștia au solicitat să vină Medicina Legală și mi-au sugerat să cer autopsia.
L-au lăsat să moară de foame
Medicul legist mi-a spus că nu poate să spună clar cauza decesului, doar mi-a eliberat un document pentru a-l depune la Primărie în vederea eliberării certificatului de deces. Medicul legist mi-a adus la cunoștință că a prelevat din toate organele monstre, dar de-abia în luna martie voi afla rezultatul cercetărilor.
Există martori pacienți care au fost în acel salon și au văzut cum s-a întâmplat, l-au văzut legat, l-au auzit vorbind, chiar cerând să i se dea mâncare. Mi-au dezvăluit că tatăl meu au fost în permanență legat, de-abia după ce a decedat a fost dezlegat. Am chiar și fotografii pe care vi le pun la dispoziție cu echimozele vizibile pe membrele superioare și inferioare. De asemenea pacientii mi-au spus că nu au văzut să i se fi administrat medicamente sau perfuzii, în nici un caz mâncare.
De aceea consider că tatăl meu a decedat pentru că nu i s-au administrat medicamentele necesare și nici mâncare, ca dovadă că la autopsie stomacul a fost găsit doar puțin lichid, asta pentru că un pacient i-a dat puțină apă înainte să moară.
Am încercat să aflu mai multe amănunte dar nu am reușit pentru că asistenta șefă a gonit toți pacienții cu care vorbeam strigându-le ca nu au voie să vorbească despre acest caz.
Dacă s-a considerat că starea lui se agravează, de ce nu l-au dus în secția de terapie intensivă, unde ar fi fost intubat și tratat ca atare. Singurul lucru pe care l-au făcut a fost să-l lege și să-l lase “să-și revină”.
Dacă se respecta protocolul, așa cum ar trebui într-un spital, mai ales într-un municipal, un pacient în vârstă de 43 de ani nu ar fi trebuit să moară, mai ales în aceste condiții.
Lasă un comentariu