Parcă nu ar fi de ajuns că plătim sute de taxe şi impozite, plătim impozit şi pe apa de ploaie. Dintre toate, de departe, cea mai ciudată taxă este cea pe apa de ploaie. Dacă nu ştiaţi, o aflaţi acum. În facturile plătite pentru canalizare, o parte din bani este pentru apa de ploaie ajunsă în canal. Potrivit normelor în vigoare, nivelul taxei se stabileşte prin decizia Consiliului Local al primăriilor la care se adaugă un algoritm stabilit în funcţie de datele furnizate de meteorologi privind precipitaţiile. Asta înseamnă că, cu cât plouă mai mult, cu atât facturile la apă sunt mai mari. Autorităţile spun că prin taxa pe apa de ploaie, numită pompos “meteorică”, oamenii plătesc faptul că respectiva apă, odată ajunsă la sol, este preluată de sistemul de canalizare. Contribuabililor li se spune că prin plata taxei pe apă de ploaie, amortizăm construcţia sistemului de canalizare. Sistem care şi aşa e foarte vechi, după cum se poate vedea cu ochiul liber după fiecare ploaie, când majoritatea oraşelor din judeţ sunt sub apă. Ciudat este că plouă, nu plouă, noi plătim. Potrivit algoritmului de calcul, fiecare cetăţean, indiferent că locuieşte la casă sau la bloc, indiferent dacă are canalizare sau nu, plăteşte diferenţiat factura la compania de apă. Cine poate stabili în ce cartier plouă mai puţin şi în care mai mult sau până la ce cifră este luat în calcul coeficientul transmis companiei de meteorologie, ca să fie real? Pentru că, se ştie, în cazul precipitaţiilor de până la 3 litri pe metru pătrat, apa nu ajunge în sistemul de canalizare? Sau ce ne facem cu situaţiile în care apa se scurge direct în pământ? Pe când taxa pe vânt?
• Raul POP