Asistent social cu o vastă experienţă în domeniul sănătăţii, Sonia Iorga este de cele mai multe ori un liant între pacient şi mediul său familial, între pacient şi comunitatea din care acesta face parte. A absolvit „Universitatea 1 Decembrie 1918” Alba Iulia – Facultatea de Asistenta Sociala, in perioada 1999-2005 a activat la Centrul Scolar de Educatie Incluziva Dumbraveni, judetul Sibiu, iar din anul 2005 si pana in prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Valcea.
1. Ce v-a făcut să alegeţi profesia de asistent social?
Am ales aceasta frumoasa meserie cu inima și nu regret niciun moment, pentru că uneori, atunci cand toate argumentele pe care le am se termină și nu-mi mai rămâne nicio motivație logică și rațională, îmi spun în sinea mea: Eu am ales asta si nimic nu poate sa fie greu, de nedepasit. În fiecare zi am ceva nou de învățat, in fiecare zi devin mai puternică, depășindu-mi vulnerabilitățile, realizand faptul ca adevărata măsură a iubirii noastre în viaţă este dăruirea: „Primești doar atât cât dăruiești”.
2. Cum aţi evoluat de-a lungul carierei?
Cariera in asistenta sociala poate fi considerata un “hobby al sufletului” pentru persoanele care au o vocatie sau o inclinatie pentru aceasta meserie. In ceea ce ma priveste profesia de asistent social este una care necesită daruire, implicare, muncă asiduă și răbdare. Este o muncă grea, dar frumoasă care îți oferă satisfacție sufletească. In acelasi timp meseria de asistent social implică responsabilitate, empatie și blândețe, iar de cele mai multe ori e greu să te detașezi, să uiți problemele când ajungi acasă. Pentru a-i ajuta pe alții, asistentul social trebuie să aibă valori și principii bine definite, sa dea dovada de tenacitate, determinare, de capacitatea de a lucra în rețea, de a face conexiuni etc. Sunt in permanent constienta de faptul ca reusita in aceasta minunata meserie depinde doar de mine, de fapul ca nu ceea ce implinesti, ci obstacolele pe care le intreci, conteaza. Acestea iti definesc in mod real cariera.
3. Care sunt cele mai mari provocări ale profesiei de asistent social?
A fi asistent social este mai mult decât o profesie, sau o carieră… Este un fel de a fi, de a privi viața ca o multitudine de alegeri care se întrepătrund. Este posibilitatea care-ți oferă cea mai bună perspectivă de a vedea modul în care acțiunile umane se asamblează. De-a fi conștient în cea mai mare măsură pe care ți-o poți asuma.
Asistentul social nu este doar un bun samaritean, el este un profesionist care isi calculeaza atent fiecare pas alaturi de persoana aflata intr-o situatie de criza sau care a trait toata viata in dificultate, in scopul cresterii calitatii vietii a persoanei asistate.
4. Ce speraţi să realizați în calitate de asistent social?
Traim intr-o societate in care se vorbeste mult despre iubirea celorlalti, intr-o lume preocupata de comuniune. Este foarte ciudat insa ca, pe cat de mari sunt eforturile depuse pentru a-i apropia pe oameni, pe atat de mici sunt rezultatele obtinute.
Un mod de iubire este iubirea sociala sau intrajutorarea. Lumea de astazi are mare nevoie de dragoste.
Imi doresc asadar, ca prin tot ceea ce fac sa aduc o raza de lumina in sufletele si inimile celor cu care interactionez, a celor aflati in suferinta si in nevoie.
5. Transmiteţi-le un mesaj asistenţilor sociali şi viitorilor asistenţi sociali.
Nu poti sa faci ceva, daca nu ai o intelegere a scopului si o preocupare pentru ceea ce faci; este nevoie de creşterea gradului de coeziune în rândul comunităţii asistenţilor sociali şi de o privire mai atentă asupra calităţii interacţiunii dintre oamenii (beneficiari – specialişti – manageri) care fac parte din sistemul de asistenţă sociala.
Pentru a fi asistent social, trebuie sa porti in suflet profesia de asistent social, pentru ca „nimic nu poti face fara suflet”, ca sa citez un prieten de-al meu de suflet.