În județul Vâlcea, în comuna Popești, răsare, măreață, o așezare despre care se spune că ar fi cel mai vechi sat din România. Se numește Firijba, iar istoricii susțin că ar fi supraviețuit încă de pe vremea dacilor. În acest sat cu aer de poveste, odată ajuns nu îţi vine să mai pleci. Liniştea, aerul curat şi peisajul pitoresc al satului vâlcean nu au cum să nu te copleşească. Puţinii locuitorii ai acestui cătun sunt trecuţi cu mult de prima tinereţe, cel mai tânăr dintre ei fiind octogenar.
Satul Firijiba riscă să dispară de pe harta judeţului Vâlcea
În satul cu 32 de case și doar 11 familii nimeni nu se plânge și, mai presus de toate, fiecare trăiește simplu, din ceea ce produce. Totuşi dacă în zona respectivă nu se vor face investiţii, satul risca să dispară de pe harta judeţului Vâlcea odată cu trecerea în nefiinţă a ultimului sătean.
„Iarna e greu, ne mai ajută cineva şi vine cu plugul ca să ne mai putem mişca şi noi. În rest e bine, aici suntem puţine suflete, ne ştim în amănunt fiecare cu fiecare. Ne este bine aici, nu ne plângem de nimic. (…) Când avem nevoie de un aliment sau ceva mergem pe picioare până jos în sat, la târg. Mai luăm de acolo una alta. Pe vremuri era frumos, era mult tineret aici, satul era plin, îţi era drag să ieşi pe uliţe, acum multe case sunt părăsite, majoritatea oamenilor suntem bătrâni. Până la urmă, Firijba o să dispară, probabil, de pe harta judeţului Vâlcea. Asta este viaţa, nu avem ce face. Eu unul mă simt foarte bine aici. Dacă mă culc în drum nu mă deranjează nimeni toată ziua şi toată noaptea. Pe mine de aici nu mă mai mută decât popa, atunci când va fi cazul”, spune unul dintre bătrânii satului.
Localnicii au nevoie de ajutorul nostru
Chiar dacă sătenii din Firijba sunt oamenii demni şi nu se plâng de nimic, asta nu înseamnă că nu au nevoie de ajutorul nostru. După multe promisiuni de dezvoltare a infrastructurii, de transformare a satului în staţiune, aceştia au ajuns să depindă de un bunic pentru a le aduce pâine: „Bătrânul din imagine nu este un simplu localnic, este cel care aduce pâinea singurelor familii rămase în satul Firijba. În sat mai sunt azi 32 de case şi doar 11 familii. Toţi bătrânii de aici lucrează câmpul, cară lemne şi sunt sănătoşi, nu au nevoie de doctor. Cel mai tânăr are 80 de ani.” se arată în mesajul care însoţeşte poza bătrânului.
Concluzia este una simplă: oricât de mult ne-ar plăcea să vizităm un sat uitat parcă în timp, neatins de era digitală, trebuie să ne mai aruncăm privirea şi către bătrânii care îl populează. Chiar dacă îţi spun că sunt bine şi nu au nevoie de nimic, dacă le vei înmâna o sacoşă cu pâine nu te vor refuza. Bătrânii din mediul rural sunt demni şi nu sunt obişnuiţi să se plângă din orice. Să nu îi lăsăm să se piardă în negura timpului, asemeni satelor în care locuiesc…