Preşedintele Asociaţiei Orfanilor din Casele de Copii, Mihai Ghebrea, are pe pagina sa de socializare o intervenţie emoţionantă în sprijinul copiilor familiei Bodnariu, copii “confiscaţi” de către statul norvegian prin metode mai mult decât abuzive. Trauma prin care trece un copil separat de părinţi îl va marca toata viaţa, arată domnia sa şi statul român ar trebui să se implice cu mai mult interes. Mihai Ghebrea face un apel către autorităţile din Norvegia pentru a-i reda pe cei 5 copii familiei. Dar iată ce spune domnul Ghebrea în cuvinte care impresionează chiar şi inimile de piatră:
„NU AM SIMŢIT NICIODATĂ DRAGOSTEA DE MAMĂ”
Timp de 23 de ani nu am ştiut ce înseamnă să ai mamă, să ai o familie.
Nu am simţit niciodată dragostea de mamă, atunci când aveam cel mai mult nevoie.
Pot spune că am fost traumatizat, am fost lăsat să sufăr în linişte să mă împac singur când aveam ceva pe suflet.
Până pe la 23 de ani am fost orfan, chiar dacă sensul acestui cuvânt este altul. Orfan eşti atunci când nu ai nici un părinte în viaţă. Dar cred că mai orfan eşti ştiind că sunt în viaţă, dar nu poţi să-i întâlneşti, să îi simţi aproape de tine, să le arăţi reuşitele, să te laude când înveţi bine la şcoală sau să te încurajeze atunci când îţi propui să faci ceva util în viaţă.
Ştiam cuvântul MAMĂ din vorbirea curentă, din literatură sau şcoală. Însă nu simţeam cum este să ai o mamă, să ai un tată. Vroiam să simt palma tatălui peste fund atunci când greşeam, dar a trebuit să simt pumnii, picioarele, în general bătaia pe care am încasat-o la orfelinatul în care am trăit 26 de ani.
UMILIŢI, BATJOCORIŢI ŞI BĂTUŢI
Până la vârsta de 13 ani, asta era corecţia mea zilnică. Eu şi colegii mei de la orfelinat eram umiliţi, batjocoriţi şi bătuţi de cei mai mari, de cei care erau în aceeaşi situaţie ca noi. Eram forţat să mă duc la cerşit să scap de corecţiile fizice ale celor mari, dar mulţi din colegii mei nu scăpau de astfel de tratament, pentru că de multe ori nu reuşeau să cerşească la fel de mult ca mine. Dar nu numai pentru asta erai bătut şi umilit, ci şi pentru că erai ţigan, că aveai defecte fizice sau dacă aveai un intelect mai slab. Găseau ei motive să te altoiască. Mulţi dintre colegii mei au şi azi traume.
Poate că în cazul meu aşa a vrut Dumnezeu, cel care m-a ţinut în viaţă şi care m-a ajutat să mă pregătesc pentru viaţă şi să fiu realizat profesional.
Dar în cazul copiilor din familia Bodnariu nu cred că a fost voia lui Dumnezeu. Aici e voia unor indivizi de la Protecţia Copilului care decid soarta acestei familii printr-un abuz greu de imaginat. Cu respect îi rog să nu lase copiii să aibă aceeaşi soartă pe care eu am avut-o, aceea de a suferi de dragostea maternă, de mângâierea familiei. Exclus să ma gândesc că aceşti copii vor fi trataţi de familiile adoptive, la fel cum am fost tratat eu în orfelinat. Dar trauma cea mai mare este cea de a fi despărţit, forţat, de familia ta.
„AM SUFERIT ENORM”
Aş vrea să am o putere în care să pot reîntregi familia, să pot aduce copiii în braţele părinţilor iar cei care au făcut acest abuz să li se aplice şi lor acelaşi tratament. Pentru aceeaşi perioadă de timp, cât sunt şi acum copiii luaţi de lângă familie, să le fie luaţi şi lor copiii din propriile familii. Poate aşa vor simţi şi ei ce simt părinţii copiilor. Poate aşa vor vedea şi ei cum de mult suferă copiii după părinţii lor.
P.S. (pentru cei de la Protecţia Copilului din Norvegia)
Dragii mei, deşi nu aşa ar trebui să mă adresez vouă, ştiu ce înseamnă, am simţit şi am suferit enorm pentru lipsa familiei, a mamei, a tatălui. Ştiu exact ce se întâmplă în sufletele nevinovate ale acestor copii. Sunt exact de vârsta la care şi eu sufeream. Este vârsta la care se formează caractere, este vârsta când ei îşi caută identitatea. Ce vreţi să ajungă ? Viitori infractori ? Debusolaţi şi lipsiţi de caracter, plini de ură şi violenţi ? Eu am avut altă şansă, însă nu toţi au fost ca mine. Nu toţi colegii mei au ajuns bine.
Aşadar cu credinţă în bunul Dumnezeu, vă rog eliberaţi-i pe aceşti copii. Vă rog în numele milioanelor de români, în numele tuturor celor care s-au revoltat pentru acest inimaginabil abuz.