Save 20% off! Join our newsletter and get 20% off right away!

Ucrainizarea ţării şi a Vâlcii

La 25 de ani de la căderea Zidului, România se află azi, privind harta electorală, în pragul Ucrainizării, cu o mare diferenţă, însă în dezavantajul nostru, Kievul de la ei, este Clujul nostru, iar Bucureştiul nostru este Donbas.

România se opreşte pe linia Carpaţilor, munţi care demarcă linia civilizaţiei şi a oligofrenismului reflectat atât de bine în scrierile antropologice ale lui Lucian Blaga. Vâlcea noastră se înscrie perfect în această aritmetică a modului de exprimare, a olteanului din Diculeşti, cu casă din chirpici versus lovişteanul din Câineni, cu casă cu etaj şi care adulmecă aer de Transilvania. Cine ne spune asta? Paradoxul loc III obţinut la scrutinul din primul tur. În toate comunele din nordul judeţului, locul III aparţine unui candidat de dreapta, exprimând tendinţa unei categorii neimplicate emoţional în jocul bipolar al politicii.

Deci locul III exprimă o radiografie a stării intelectuale a naţiunii care nu joacă pe prima scenă dar care se află în zona supleantă. Astfel, în zona de nord a judeţului Vâlcea, locul III l-a obţinut candidatul PMP, deci opţiunea de rezervă a loviştenilor este tot pe segmentul european şi al unui grad de civilitate. În schimb, locul III în zona de sud a judeţului Vâlcea este ocupat de anaerobul candidat al PP-DD. Ce spune asta, că opţiune secundară a omului din chirpici este una a somnului raţiunii, legumicultorul din Ghioroiu nu a înţeles absolut nimic în cei 25 de ani de tranziţie, el fiind captiv unei demente manipulării care este ajutată pe interior. Mediana Vâlcii îl scoate pe candidatul ACL primul, iar pe locul III, îl aduce pe candidatul fără partid (PLR) aflat în căutarea de oportunităţi post electorale. E un fel de miticism de rezervă, tipic de fapt fandoselii unei largi pături a populaţiei din Râmnicu Vâlcea, mă refer la snobismul de stare, unde ne credem buricul pământului dar nu suntem pe nicăieri.

În fine, Vâlcea este astfel în pragul unei recesiuni intelectuale, între nord şi sud, o demonstraţie că împărţirea pe care a făcut-o Nicolae Ceauşescu în ’68 a fost de fapt pe lângă axa sociologică şi a amestecat la un loc omul muntelui cu viziune profundă a sensului de mers al istoriei şi omul şesului captiv al demagogiei de tip paternalist. Pe această sferă de idei se luptă, în prezent, posturile de televiziune pentru a capta atenţia publicului ţintă. Avem posturile care fac apel la mediocritatea locuitorului din Cetate (Dolj) unde candidatul PSD a obţinut 70% din sufragii pentru că „este frumos şi deştept” şi care posturi merg nu pe dispute electorale care ar obosi procesul inferenţial al omului de şes, ci preferă paradigmele de tip Elodia: „a vândut copii, nazism, hitlerism, conjuraţia Ardealului care vrea să se rupă”.

Pentru publicul din Teleorman care nu a părăsit graniţele feudei, „se ştie că în Transilvania există mulţi unguri şi mulţi nemţi, iar românii sunt minoritari, şi sunt de stânga”, deci este uşor de a inocula mizerii fanatice, aşa cum de regulă reuşesc liderii islamişti care deşi sunt şcoliţi, manipulează păstorii de capre săraci, cu idiomuri gen SUA- diavol, Occident – Decadenţă. Asta practică foarte bine, RTV şi Antena3, o formă de islamizare, cu diferenţa că nu ard steaguri vest-europene dar aruncă sloganuri fundamentaliste şi fac voodoo cu reprezentanţii dreptei.

România va pierde turul II, pentru că această combinaţie între DD, PSD şi televiziuni islamiste este mult mai puternică decât occidentul de dincolo de Carpaţi. Însă viitorul nu sună deloc bine pentru cei care vor câştiga alegerile duminică. Trendul populaţiei este spre emancipare. Exemplul este dat de Râmnicu Vâlcea, oraş care până la ultimele alegeri mergea în trend cu sudul. Este prima schimbare radicală a unui oraş fără elite universitare, fără lideri de top pe dreapta, este o răsturnare de scor care se va propaga în viitorul apropiat dincolo de arcul carpatic.

În 2016, la generale, contaminarea din Ardeal, va atinge arcul subcarpatic, pentru că nu-i aşa, din păcate pentru liderii PSD, lumina vine vrând nevrând de la Bruxelles şi nu de la Moscova, deşi în sinea lor ar fi preferat altfel…