Săptămâna trecută PDL a ieşit la rampă cu o descoperire de senzaţie: secretul prosperităţii României este industrializarea. Dacă ar fi adăugat că industria grea are prioritate ar fi fost obligaţi să recunoască faptul că drepturile de autor aparţin ideologilor leninişti. Ex-ministrul finanţelor din guvernul Boc, Gheorghe Ialomițeanu, Andreea Paul, fostul şef de cabinet al aceluiaşi guvern (pe atunci purta numele de Andreea Vass) şi europarlamentarul Marian Jean Marinescu, lideri în „guvernul din umbră” al opoziţiei pdl-iste au ţinut să lanseze programul de industrializare-reabilitare al României chiar la Râmnicu Vâlcea unde combinatul chimic este considerat ca fiind unul din portdrapelele eşecului economic postdecembrist. Plasată în plină perioadă european-electorală, ideea pare destul de isteață fiindcă buba denumită „Oltchim” e departe de a se fi vindecat. Bucurându-se de o prezenţă notabilă, întâlnirea în discuţie poate fi împărţită în trei părţi distincte: susţinerea de către liderii de la centru a proiectului industrializării României, o interesantă analiză prezentată de Anuţa Handolescu având ca subiect revigorarea judeţului Vâlcea şi neaşteptată reacţie a numeroşilor oameni de afaceri invitaţi la dezbatere. O să încerc o scurtă trecere în revistă a fiecăruia din aceste momente.
Fostul ministru de finanţe Gheorghe Ialomițeanu a susţinut teza conform căreia în perioada 2009-2012 nu putea fi stimulat mediul de afaceri deoarece ţara traversă o criză economică profundă care a impus măsuri de austeritate. Încercând să justifice faptul că între 2008 și 2012 guvernele PDL-iste nu și-au permis să inițieze relaxarea fiscală atât de așteptată de întreprinzători, a uitat să amintească de propunerea riguros fundamentată concepută prin 2010 în interiorul PDL de un grup de specialiști în macroeconomie condus Adriean Videanu care solicită scăderea cotei unice la 10% dând asigurări că măsura, deși spectaculoasă, era posibilă chiar și în plină criză economică (propunerea a fost ascunsă urgent în sertare iar autorii admonestaţi şi trimişi la colţ!). Totuşi Gh. Ialomiţeanu, recunoscând o parte din nereuşitele guvernării PDL şi discursul destul de sincer, fără înflorituri inutile, a făcut o bună impresie invitaţilor. Cu totul altfel a decurs expozeul Andreei Paul. Tonul emfatic-profesoral folosit de fostul şef de cabinet guvernamental nu a convins deşi a făcut risipă de cifre, procente, statistici şi grafice (cine spunea că poţi dovedi orice cu ajutorul statisticii?). „Să aducem Europa în fiecare casă” declamă deputata pdl-istă uitând să ne mai spună şi cum se poate face astfel de minune. A prezentat mai multe idei, unele dintre ele destul de discutabile cum ar fi reabilitarea ba chiar extinderea industriei chimice. Râmnicul e sensibil la o astfel de propunere dar în momentul în care această ramură industrială a devenit atât de poluantă nimeni nu-şi mai permite să facă investiţii uriaşe pentru neutralizarea deşeurilor periculoase. Iar dacă reactivăm vechiul sistem de aprobare prin H.G-uri a unor excepţii de la prevederile Legii Protecţiei Mediului, Râmnicul poate deveni de nelocuit. Şi fiindcă tot veni vorba de reluarea principiilor din perioada leninistă, mai trebuia adăugat faptul că în România sec. XXI sunt încă destule sate şi cătune neelectrificate şi că deputatul PDL de Baia Mare, Doru Leşe a fost trecut pe linia moartă fiindcă deranja prin insistenţa cu care solicita guvernului Boc asigurarea de fonduri pentru introducerea în toate zonele rurale a „lămpii lui Ilici”. Nu e mai puţin adevărat că o parte din ideile enunţate de Andreea Paul sunt interesante însă prea generale nereuşind să convingă auditoriul a cărei reacție nu a fost pe măsura aşteptărilor democrat-liberalilor.
(urmare în numărul viitor)