Un nou scandal cu corupţi a izbucnit săptămâna trecută. Reținerea lui Andrei Chiliman, primarul sectorului I, din Bucureşti, a stârnit în presa aflată de partea DNA şi SRI zgomote de entuziasm. Cei care au aflat motivul reţinerii s-au întrebat, totuşi, cum de l-au înhățat abia acum când acuzațiile se referă la fapte petrecute între 2006 și 2015. Unul dintre jurnaliştii aflat de partea cealaltă a baricadei, afirmându-se ca apărător al corupţilor, este Ion Cristoiu. De ceva vreme “maestrul” este un mare apărător al Parlamentului, a lui Şova, Ponta şi, de curând, al lui Tăriceanu. Îi consideră nevinovaţi pe toţi aceşti impertinenţi care îşi bat joc de tot ce mişcă în ţara asta, dând vina pentru “pătimirile” lor pe SRI şi DNA.
Nu are rost să ne irităm de nivelul elucubraţiilor lui Cristoiu, dar e de-a dreptul vesel să vezi cum acest analist îl vede pe Tăriceanu drept un cavaler în armură luptând până la ultima picătură de sânge cu nedreptăţile şi abuzurile. Despre Tăriceanu, Cristoiu spune că se luptă cu “statul poliţienesc“. Aiurea. Pe acesta îl doare în cot de cât de poliţienesc este statul pentru oamenii de rând. Pe el îl interesează doar să-şi salveze pielea. Îi convenea “statul non-poliţienesc” în care nu a fost tras la răspundere pentru ilegalităţile comise pe când era prim ministru. El trebuia demult priponit.
Hai să vă zic numai vreo câteva ilegalităţi de care îmi mai aduc aminte: • cedarea drepturilor României asupra moştenirii GOJDU, Ungariei • hotărârea din noiembrie 2008 privind acordul petrolier încheiat la 24 august 2007 cu Sterling Resources. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a cedat Sterling resursele de petrol şi gaze ale României din cele două perimetre chiar înainte de a fi cunoscută decizia de la Haga, în disputa dintre România şi Ucraina, privind delimitarea platoului continental al Mării Negre • MR Ungureanu, pe perioada cât a fost ministru de Externe în guvernul Tăriceanu, a sabotat, prin acte oficiale interne, activitatea Comisiei pentru recuperarea Tezaurului României de la Moscova.
În acest context, mă întreb, care e problema ziaristului Cristoiu în ceea ce-l priveşte pe musiu Triceanu care, acum îmi amintesc, a spart de două ori PNL-ul. Constat că, în ultimul timp, editorialistul acesta a devenit apărătorul vădit al infractorilor din clasa politică a României: primari, miniştri, parlamentari… Ca mulţi alţi confraţi de breaslă, rezonez şi eu cu ceea ce se spune. Şi eu am aceeaşi impresie că Ion Cristoiu cam “fură curent” de ceva vreme.
Vede numai conspiraţii ale serviciilor, mână în mână cu procurorii DNA. Părerea mea e că situaţia e mult mai simplă: nu există ţinte individuale! Pe oricine ar ridica procurorii, mai mult ca sigur a făcut o măgărie. Nu trebuie căutate înţelesuri ascunse, conspiraţii şi alte lucruri malefice. Totul e foarte simplu. Ăia din parlament, sunt cu musca pe căciulă. Îi citeam cu plăcere opiniile domnului Cristoiu, mi se părea că este obiectiv şi echidistant, acum nu-l mai înţeleg. De când a descoperit “binomul SRI-DN”, parcă duce o luptă personală cu aceste instituţii.
De 25 de ani, nimeni nu a “pornit asaltul” şi de aceea s-a ajuns la o culme a sfidării. N-aş fi crezut niciodată că marele Ion Cristoiu va fi de partea lui Tăriceanu, Şova sau Ponta! Românii chiar doresc să scape de mafioţii ăştia care ne conduc de 25 de ani. Iar dacă SRI şi DNA pot să facă asta, vor fi susţinuţi. Ideea că politicienii sunt o castă superioară, născută să conducă, trebuie să dispară. Şi Cristoiu urmează să dispară, odată cu ideile lui învechite, pentru că merge împotriva curentului. Probabil, plătit de cei ce urmează să populeze puşcăriile.