Oala politicii carpato-danubiano-pontice stă să dea în clocot aşa că sunt de părere să aşteptăm până se mai limpezeşte ciorba. Până atunci aş vrea să vă împărtăşesc o experienţă de excepţie pe care am trăit-o de curând. Profitând de o ocazie low-cost am petrecut un sejour de 7 zile în Emiratele Arabe şi Oman. A fost dea-dreptul uluitor! Încă de la aeroport unde ţi se ia amprenta oculară (!) am intrat în decorul unui basm sui-generis cu palate mirifice având cupolele poleite cu aur, cu grădini miraculoase, cu kilometri de vitrine pline de aur şi nestemate, cu aerul încărcat de mirosurile îmbătătoare ale tuturor mirodeniilor existente pe mapamond, cu moschei uriaşe (unde pot intra zeci de mii de musulmani deodată) luminate de policandre executate de marii artişti ai insulei Murano şi ai atelierelor Swarovski din Munchen şi pardosite pe întreaga suprafaţă cu țesături scumpe lucrate în ani de zile la faţa locului… Toate aceste minuni sunt înconjurate de clădiri din viitorime cu înălţimi ameţitoare care ţâşnesc spre cer drepte, curbe, oblice sau răsucite fără a ține seama de gravitaţie, cu fântâni care aruncă apa în nori pe ritmuri şi melodii de bellydance, cu alei pietonale rulante sau marmorate, cu străzi multiplu etajate de cate 7 (şapte) benzi pe sens, cu mall-uri ultramoderne de milioane de metri pătraţi având pereţi în spatele cărora înoată sute, mii de specii de peşti tropicali, cu pârtii de sky şi snowbord deşi în exterior sunt temperaturi cuprinse între 25-50 de grade Celsius şi multe, multe alte minunăţii. Unde mai pui că pe lângă ambianţa de poveste, din informaţiile obţinute de la un demnitar dubaiez căsătorit cu o româncă, mai există şi alte genuri de lucruri incredibile ce se petrec pe acele meleaguri. Siguranţa cetăţeanului este absolută deşi nu zăreşti nici un agă pe nicăieri, nu se plătesc impozite (nici directe nici indirecte), utilităţile de bază (energia electrică, apa, canalul, aerul condiţionat) sunt gratuite, iar asistenţa medicală este asigurată la cel mai înalt nivel (totuşi dacă suferi de vreo boală mai deosebită vei fi trimis, bineînţeles însoţit de familie, la cele mai mari clinici din lume pe banii statului). Sultanatul Oman asigură oricărui tânăr sub 35 de ani o bursă substanţială pentru orice şcoală de orice nivel din lume. Tot aici se oferă cu titlu gratuit teren şi finanţare pentru construirea unei case iar ratele împrumutului se plătesc în zeci de ani de către titular sau moştenitorii lui doar atunci când au posibilitatea de a o face. În plus poligamia este oficializată! Ce mai, raiul pe pământ! Nu seamănă cu decorul poveştilor pe care Seherazada le spunea în fiecare noapte califului Shahryar? Totuşi mă simt obligat să fac o menţiune. La toate avantajele de mai sus au acces doar cetăţenii Emiratelor sau Omanului. Imigranţii au cu totul un alt statut. Sunt toleraţi, folosiţi, plătiţi bine dacă sunt valoroşi sau mai puţin bine (indienii, pakistanezii şi afganii fac toate muncile murdare) dar nici unii nici alţii nu se bucură de binefacerile bogatelor state arabe. Am vizitat Khasab-ul unde se găsesc dovezi istorice recente ale celor ce şi-au descoperit peste noapte rezervele uriaşe de petrol. Cu numai 40 de ani în urmă, părinţii cetăţenilor din sultanatul Oman, berberii, trăiau în peşteri şi singurele animale care-i acompaniau erau caprele… Asta e! Nu şi-au dorit şi nu-şi doresc democraţie de tip european. Sunt foarte mulţumiţi de emirii sau sultanii care le gestionează chibzuit nu numai prezentul dar şi viitorul. Republicile islamice bogate în petrol cum sunt Irak-ul şi Iran-ul unde monarhiile au fost înlăturate prin forţă se pare că sunt departe de a se descurca la fel de bine. E adevărat, toţi au avut noroc, bogăţia s-a revărsat peste ei dintr-odată, însă cele văzute mă determină să-mi pun din nou întrebări capitale. Monarhie sau republică? Absolutism luminat sau democraţie? Nu-i uşor de ieşit din aceste dileme…
O poveste din 1001 de nopţi…
