Moto: «Zicala “boii ară şi caii mănâncă” este un fapt real: boii din România plătesc oalele sparte atunci când votează cu picioarele escroci politici pentru funcţii administrative de decizie»
Final stupefiant în ancheta ce urma să ducă la găsirea contractului original încheiat de către România cu compania americană Bechtel, divizia complexului militaro-industrial American. Documentul nu a fost găsit, iar dosarul penal a fost închis fără ca vreun vinovat să fi fost identificat. Aşadar, procurorii au pus cruce afacerii Bechtel. Motivul închiderii: faptele penale, dacă au existat, s-au prescris. Un document clasificat ca secret de stat nu doar că a dispărut din instituţii ale statului, dar nu a fost niciodată recuperat.
Pentru Autostrada Transilvania, România a plătit peste 1,4 miliarde euro. Nu, nu pentru un drum adevărat, ci doar pentru 52 de kilometri. La semnarea sa în 2003, suma pe care România ar fi urmat s-o plătească se ridica la 2,2 miliarde dolari. Renegocieri ulterioare, însă, şi, apoi, chiar o reziliere, au făcut ca totul să se oprească la două treimi din suma iniţială. În noiembrie 2003, o ordonanță încredinţa contractul de proiectare și construire a autostrăzii prin derogare de la prevederile privind achizițiile publice. Procedura excludea încredințarea contractului. Singurul tronson finalizat a depășit pragul de un miliard de euro și, chiar dacă reprezintă, ca lungime, doar a opta parte din Autostrada Transilvania (415 km), a atras jumătate din costul total inițial, de 2,2 miliarde de euro. Aşadar, dosarul Bechtel s-a prescris, iar românii fraieri au fost păgubiți. Furăm, furăm, apoi prescriem…
În august 2013, Dan Şova, la acea vreme ministru delegat, a depus la DNA o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu privind protecţia informaţiilor clasificate, constând în lipsa exemplarului original al contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii, precum şi a tuturor documentelor acestui contract. Credeţi că întâmplător a semnalat el dispariţia contractului? A fost la mişto. Mama lui era jurist la concernul American şi a supervizat semnarea contractului cu partea română. Furăm, furăm şi-apoi se pierde contractul, nu?
Bechtel a negociat direct cu Guvernul şi a semnat un contract fără licitaţie pentru a moderniza reţeaua aproape inexistentă de autostrăzi a ţării. Proiectul s-a transformat însă într-un coşmar lung de zece ani pentru ambele părţi, plin de întârzieri, certuri şi acuzaţii de corupţie şi proastă administrare. Potrivit unei analize, Bechtel a livrat 12,5% din drumul pe care se angajase să-l construiască şi a încasat 64% din valoarea contractului, reziliat în mai 2013.
Românii au știut dintotdeauna să-și fure singuri căciula. Și, atunci când nu puteau să și-o fure singuri i-au ajutat pe alții s-o facă. Contractul încheiat cu compania americană, este un exemplu elocvent. S-a spus că acesta a fost prețul plătit de România pentru intrarea în NATO. Poate că da, dar cel mai probabil americanii ne băgau în alianță și dacă veneam cu tunurile de la Plevna.
P.S.: DNA e ca un club de amatori! Când au văzut că nu sunt în stare să afle unde este contractul, de ce nu i-au angajat pe băieţii ăia de la Black Cube? Că uite ce eficienţi sunt! Noroc cu ei şi cu respectabilul domn’ Ghiţă, că altfel nu se mai afla în vecii vecilor că Kovesi a transmis „secrete de stat” de pe adresa aia cu cucuveaua vopsită.