Scandalul dintre Dinu Patriciu şi creaţia sa la conducerea liberală nu şi-a stins încă ecoul şi continuă la vedere, demonstrând că în acest caz nu se joacă teatru, iar petro-liberalul miliardar este hotărât să termine cu individul arogant, mincinos, tupeist şi leneş, intrat în melosul popular cu numele de scenă politică Chiul Antenescu. Cimilitura aceea prin care interlocutorii sunt întrebaţi despre “cine era mai sus, dacă s-a urcat capra pe urs?” îşi are acum aplicabilitatea. Deci, cine e mai sus? Antonescu sau Patriciu, care l-a adoptat şi l-a impus în conducerea PNL? Caracterizat de “şeful saltelelor şi pernelor” drept un mincinos care încearcă să vândă acţiuni PNL la bursa jocurilor politice, Patriciu a replicat printr-un sondaj, în care şeful PNL este detronat de Ponta în opţiunile românilor. Astfel, potrivit sondajului IMAS, comandat de „Adevărul”, Victor Ponta a fost cotat cu 26,8%, urmat de Crin Antonescu cu 25,9%. De aici, un fapt se arată a fi evident: Patriciu este mai inteligent decât Crin Antonescu. Reacţia lui Crin Antonescu la atacul lui Patriciu este în aceeaşi măsură puerilă cât şi stupidă. Începe, din păcate, să fie din ce în ce mai clar faptul ca Ponta îl depăşeşte pe Crin Antonescu. Dar nu pentru că Ponta ar fi mai inteligent. Ci pentru că Ponta ascultă de Năstase şi, nu în ultimul rând de „tovarăşul” Iliescu. Se conturează din ce în ce mai mult perspectiva, funebră, conform căreia PSD-ul va domina USL-ul. Şi asta numai din cauza mediocrităţii politice a lui Crin Antonescu. Nu pricep de ce liderii politici precum Călin Popescu-Tăriceanu sau Meleşcanu nu iau o atitudine fermă, pentru a împiedica degringolada PNL-ului. Cât despre Ponta, deşi este evident că se situează în cuprinsul aceleiaşi categorii intelectuale ca şi Crin Anonescu, el are avantajul unor sfătuitori pe cât de perverşi (ca toţi comuniştii) pe atât de „abili”. Se ştie că situaţiile limită scot în evidenţă trăsăturile de caracter ale celor implicaţi. Acesta este motivul pentru care se mediatizează ostentativ incidentul dintre Patriciu şi fostul său pupil. „Absentescu”, cel care-şi umflă muşchii de carton în faţa camerelor de luat vederi şi aruncă priviri încruntate în obiectiv, dorind să impresioneze minţile naive ale bieţilor votanţi din fieful opoziţiei, scoate la vedere nerecunoştinţa, lipsa de tact şi dorinţa de scandal. Dacă şeful unei grupări politice nu poate să vorbească civilizat poporului despre proiecte şi direcţii din ideologia liberală românească, atunci face scandal, aşa cum vedem obsesiv prin mass-media de proastă calitate a ultimilor ani. Colacul de salvare al PSD şi al acoliţilor lui după 1989 s-a numit PNL. În repetate rânduri PNL a salvat PSD, atunci când le era mai greu. Dar pentru această salvare s-a plătit un preţ mare, decredibilizarea şi (aproape) dispariţia dreptei politice. Abia îl aştept pe Antonescu să-l acuze pe Patriciu precum că „a întinat idealurile liberalismului” că „nu a mâncat salam cu soia” ci icre negre din petrol. Că am mai auzit noi pe unul „revoltat” de „întinarea idealurilor comunismului”. Unul „sărac şi cinstit” căruia nu-i plăcea „capitalismul de cumetrie” (dar îl susţinea). Abia aştept ca Antonescu să-l facă „trădător” pe Patriciu (că vorba aia, cine nu e cu mine e împotriva mea). Chiar dacă nu-mi place de acest om Patriciu, trebuie să recunosc că are dreptate. PNL şi PSD au depăşit orice măsură a josniciei, mai demult. Tot, absolut tot ce fac şi spun aceşti „uslamişti”, politicieni sau ziarişti din gaşca lor, reprezintă, de fiecare dată, o nouă treaptă a josniciei, mârşăviei şi manipulării scârboase. Atâta timp cât Ponta e marioneta lui Iliescu-Năstase iar Porumbacu e omul de paie al lui Felix, USL n-are nicio şansă de câştig. Pot să facă sondaje până le trosnesc urechile, pot să îl înjure la TV pe Boc până pleznesc de furie. Electoratul român nu mai dă niciodată România pe mâna bolşevicului Iliescu, a turnătorului Felix şi a penalului Năstase. Ponta şi Crin sunt doar marionetele care vor da socoteală pentru oalele sparte, aşa cum au făcut de fapt şi Iliescu şi Năstase şi Geoană, fiecare la vremea lui. Poporul e sătul de scandalurile partidelor care formează o uniune, o alianţă în scop electoral. Toate uniunile, alianţele, coaliţiile care s-au format pentru alegeri şi care au câştigat încrederea populaţiei, voturile ei şi, ca atare, poziţia majoritară în Parlament au sfârşit prin a se certa între ele, iar certurile nu numai că nu au adus nimic bun, dimpotrivă, au lăsat guvernarea statului pe locul secund sau de izbelişte. Trebuie să fii înapoiat mintal, să ai mai multă încredere în nişte nulităţi, în nişte derbedei, în nişte repetenţi, în nişte chiulangii, care nu au făcut absolut nimic în viaţa lor, şi să ai mai puţină încredere în actualii guvernanţi, care au salvat ţara de la faliment, de la dezastru, de la colaps economic, de la încetare de plăţi, de la hiperinflaţie, de la prăbuşirea monedei naţionale. USL este deja o epavă a politicii româneşti. Faptul că nu pare să existe nimeni capabil să lege o politică cât de cât consistentă, nu-ţi lasă decât speranţa că poate odată, dacă Dumnezeu va vrea, când va avea loc vreo şedinţă a camerelor reunite, vreun meteorit sau asteroid rătăcit pe orbită să pice peste monstruozitatea aia de Palat al Parlamentului, că numai astfel vom scăpa de lichelele care ne conduc. Atotproclamata republică a bunului-simţ este un vis prea îndepărtat!
Romeo Popescu