Mare păcat că nu mai răsare unul ca Ion Luca Caragiale în timpurile astea. Ar avea de unde se inspira pentru operele sale umoristice, din plin. Nu găseşti în lumea asta comedie mai mare ca la clasa politică românească, cu actori şi situaţii care te fac să leşini de râs. Dacă un producător de seriale de comedie ar face un film cu politicienii români, garantat va primi toate premiile şi va fi pe primul loc, sute de ani, la audienţă. Să vedeţi atunci râsete, în toată lumea, când vor vedea străinii politica originală dâmboviţeană. Nu am destui bani pentru a declanşa filmările pentru acest serial, că mă apucam până acum de treaba asta, cu nişte actori aleşi pe sprânceană şi scenarişti profesionişti.
Care ar fi primul subiect? Sabotarea aniversării deceniului de când România a intrat în NATO, autori fiind rusofonii de la conducerea ţării. Săptămâna trecută, România a aniversat zece ani de la aderarea la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Cu acest prilej, Preşedinţia a organizat, la Palatul Cotroceni, o ceremonie la care au participat şi foştii şefi de stat, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu. Premierul Victor Ponta a refuzat invitaţia de a fi alături de preşedintele Traian Băsescu. El şi-a justificat absenţa spunând că „o să tragă o petrecere Traian Băsescu, care nu a avut nicio legătură cu intrarea în NATO. El e cu petrecerile de după”.
Ponta joacă, aşa cum a mai făcut-o, la două capete. Nu a participat la această ceremonie pentru că a pupat papucul lui Putin, la Olimpiada de la Soci. Faptele şi declaraţiile lui Ponta arată că, după ce Joe Biden – vicepreşedintele SUA, i-a trântit uşa în nas, doreşte apropierea de mama Rusia şi ca noi să învăţăm limba rusă cântând. Nici preşedinţii celor două Camere, Valeriu Zgonea şi Călin Popescu Tăriceanu nu au participat la ceremonia de la Cotroceni. Tot ca să nu se supere ruşii! Până la urmă, clasa politică de acum, aşa hulită cum este ea, a reuşit aşezarea României pe orbita Europei occidentale, deziderat al elitei româneşti din secolul al XIX-lea până astăzi. Acum, sigur că, luat individual, unii au făcut mai mult, unii mai puţin, unii dimpotrivă. Ion Iliescu, de exemplu, vorbeşte numai de curcubeu, dar nu şi de tratatul ruşinos cu URSS (1991), de încălcarea masivă a embargoului asupra fostei Iugoslavii şi de opoziţia PSD la permisiunea acordată de guvernul CDR pentru survolul avioanelor NATO către Iugoslavia.
Din simpla înşiruire a acţiunilor de politică externă care au dus la intrarea României în NATO, se poate vedea că foştii comunişti s-au întrecut în conferinţe, întâlniri şi discuţii, pe când CDR a iniţiat şi îndeplinit acţiuni concrete de sprijin ale NATO. Acest lucru este valabil şi după 2004, când România condusă de Băsescu şi Alianţa DA a trimis trupe în Afganistan şi Irak. Ponta n-a putut să treacă peste umbra lui şi să participe la ceremonie. Dac-ar fi fost el acum 10 ani la butoane, am fi fost, sigur, membri CSI. Nu va fi o surpriză ca plagiatorul neamului să meargă la Moscova să sărbătorească anexarea Crimeii alături de Putin. El vede România ca pe un colhoz comunist. Având în vedere atitudinea sa de sfidarea evenimentului sărbătorii intrării în NATO, sper ca, dacă alegătorii vor fi atât de retardaţi încât să-l aleagă preşedinte, să nu îndrăznească să participe la vreo aniversare a Unirii (nici la 24 ianuarie, nici la 1 Decembrie), nici la altele, cum ar fi comemorarea marilor bătălii din Primul Război Mondial, Întemeierea Regatului României, Ziua Victoriei – ca şi la cea a Revoluţiei din Decembrie. Şi asta şi pentru că nici el nu a participat la ele, după cum zicea despre Traian Băsescu (la Revoluţie, cel puţin, îşi făcea bagajele ca să o şteargă la golăneală prin metroul din Paris). Dacă un individ ca asta, lipsit de cel mai mic bun simţ, bună creştere, educaţie şi şcoală a ajuns premierul României, prea multe nu se mai pot face.