Știrea că Papa Francisc a lansat, zilele trecute, la Istanbul un apel ferm pentru unitatea Bisericilor Catolică și Ortodoxă mi-a atras atenția în mod deosebit mai ales că eu consider că religia ne definește ca oameni și ca națiuni.
Ca popor ortodox, poporul român s-a dezvoltat și a fost educat în spiritul acestei religii, care te învață să întorci și obrazul celălalt, atunci când cineva te lovește. Dacă mai adăugăm și faptul că pe noi, românii, ne definește adânc în ființa noastră minunata baladă Miorița, care, la fel, te învață că în loc să te aperi, mai bine te lași omorât, ne putem facem o idee despre cum percepem noi, ca popor, lucrurile.
De asemenea, nu pot să nu remarc unde au ajuns, din punct de vedere economic, statele în care predominantă este religia catolică și pe unde se află țările ortodoxe. La 10 ani de când România a intrat în Uniunea Europeană, beneficiile faptului ca ne aflăm și noi la masa bogaților din Europa încă se mai lasă așteptate. Românii câștigă infinit mai puțin decât alți cetățeni europeni, în timp ce am devenit o mare masă de consum.
Ce legătură are Uniunea Europeană cu religia, poate veți spune… Are și încă una mare, doar dacă ne gândim și la faptul că era cât pe aici ca Mihai Viteazul să treacă poporul român la catolicism dacă liderii europeni (regi și împărați) de la acea vreme și-ar fi păstrat promisiunile făcute până la final.
Unde s-ar fi aflat România acum dacă aveam în spate câteva sute de ani de religie și educație catolică? Departe, spun eu, iar România azi ar fi fost brăzdată de autostrăzi, la fel ca Italia, Franța, Germania. Dar așa s-a scris istoria și trebuie să privim în față.
De aceea privesc cu un optimism moderat dorința Papei Francisc de a uni cele două Biserici, despărțite de un mileniu, explicând că acest pas istoric este impetuos necesar. Mai mult, Papa a explicat la liturghia la care a participat alături de Patriarhul Ecumenic al Constatinopolului, Bartolomeu I că nu există nicio pretenție din partea catolicilor.
„Biserica Catolică nu dorește să impună nici o condiție, în afara celei a profesiunii de credință comune. Suntem gata să căutăm împreună modalitățile prin care să garantăm unitatea necesară a Bisericii în condițiile actuale. În lumea de astăzi se ridică cu putere voci pe care nu putem să nu le auzim și care cer Bisericilor noastre să-și asume până la capăt condiția de discipoli ai Domnului nostru Iisus Hristos”, a spus unul dintre cei mai iubiți Suverani Pontifi, Papa Francisc.
Deși mesajul este unul istoric, el este privit, cel puțin de lumea ortodoxă, ca un gest simbolic și imposibil de pus în practică, mai ales că spre deosebire de Papă, Patriarhul Constantinopolului nu are putere reală asupra lumii ortodoxe, el având doar un rang onorific. De asemenea, bisericile ortodoxe sunt autocefale, ele nu se subordonează unui Primat din afara țării.
Mai e drum lung până departe, iar faptul că se discută public despre o eventuală comuniune a celor două Biserici, care s-au separat în 1054, când Papa leon al IX-lea și Patriarhul Mihail I Celularie al Constantinopolului și-au aruncat reciproc anatema, arată că secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc, vorba scriitorului francez Andre Malraux.