Luna trecută a luat sfârşit ancheta întreprinsă împotriva mea de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru vina de a fi scris şi publicat un editorial politic intitulat „Ţiganizarea României”. Evident, va urma sancţionarea mea, că doar nu lucrează degeaba 60 de funcţionari în această instituţie, din care 9 sunt în rang de miniştri secretari de stat, cu salariu de peste 55 de milioane de lei lunar. Acum, mă aflu în aşteptarea sancţiunii, după ce „jupânii” se vor fi întors în Bucureşti, din concediul de vară (majoritatea „cndc”-iştilor sunt din alte localităţi ale ţării), cu gândul că şi preşedintele Băsescu a fost sancţionat pentru că a făcut-o pe o ziaristă obraznică „ţigancă împuţită”. Dacă el – „da”, a fost sancţionat, eu de ce – „nu”? După cum se poate constata, nu mă împac cu gândul şi nici nu o să folosesc vreodată numele de „rrom”. Ce rrom? Am ajuns ca datorită „bronetului” Pleşu şi evreului Petre Roman, cu Moratoriul lor ciudat, cu tot, să le spunem conaţionalilor noştri, în limba ţigănească, rromi? Bravos naţiune! Toţi le spun „ţigani” în limba ţării lor, numai noi nu. Fraţilor, nomazii bruneţi se numesc ţigani, fără niciun sens peiorativ. Aşa se spune pe româneşte. Tot „ţigani” li se spune şi în documentele din sec al 19-lea, documente în care se vorbeşte despre „dezrobirea ţiganilor”. Nu ştiu de unde rromi, că uite aşa, prin asociere, rrom – rromi – român – România, am ajuns de râsul Europei. Cei mai mulţi europeni cred că noi, românii, suntem exact ca rromii. Ar trebui să se interzică să-şi mai spună aşa şi primul pas ar trebui să-l facă presa. Iar dacă anchetatorii discriminării se supără pe noi că le refuzăm găselniţa, ar trebui să le spunem ţiganilor pe nume: indieni! „Rromii” lui Pleşu şi Roman, când au început migraţia, au auzit de egipteni şi că sunt tari şi şi-au zis că sunt „egipteni”. Mai apoi, dând de imperiul Roman, şi-au zis „rroma”. Pe când pe ei nu-i cheamă decât „indieni”! Dacă te uiţi la filmele din India, ce prezintă realitatea cotidiană, se înţelege perfect asta şi nu mai există niciun dubiu. Intrarea României în UE, în 2007, le-a adus ţiganilor noştri o libertate de mişcare şi mai mare şi acum trăiesc cu miile în ţările dezvoltate unde este rost de bani mulţi făcuţi nu din muncă, Doamne fereşte, nu vezi ţigan muncind, ci din cerşit, furat sau tâlhărit… Din totdeauna ţiganii şi-au cunoscut drepturile foarte bine, dar când li s-a spus că au şi obligaţii şi datorii faţă de statul care le oferă drepturile au plecat cu şatra şi au reclamat autorităţilor europene că statul român, autorităţile române îi discriminează. Nu mă pot împăca cu gândul că pot fi sancţionat pentru „nicio vină” şi, în întâmpinarea mea, spre ruşinea celor de la CNCD ce mă vor amenda cu zeci de milioane de lei, francezii au început să-i expedieze, „la pachet”, pe conaţionalii pentru care se cheltuiesc multe miliarde de lei, urmărindu-se emanciparea şi integrarea lor în societate iar rezultatele se văd mai bine în… bunăstarea celor care zic că-i integrează. În opinia mea, „ţigan” nu este acea persoană cu tenul mai închis la culoare, ci acea persoană care deţine toate sau cel puţin majoritatea „calităţilor” specifice acestei etnii. Puturoşi, escroci, hoţi, nespălaţi, inculţi şi vă rog să continuaţi dumneavoastră lista că în mod sigur mai aveţi cu ce. Dar nu toţi sunt aşa. Mulţi s-au integrat deja în societate şi se dovedesc cetăţeni onorabili ai ţării. Aşadar, nu persoana mai tuciurie la culoare ar fi problema, ci modul absolut incorect în care majoritatea celor ce aparţin etniei se dovedesc a fi puturoşi, escroci, hoţi, nespălaţi, inculţi. Aceasta este adevărata problemă. De aceea consider că este corect să nu îi anatemizăm pe toţi, deoarece nu toţi ne fac probleme. Că este alb, că este negru, că vorbeşte sau nu vorbeşte ţigăneşte, ţiganul este tot român. Personal, însă, nu prea cred în succesul politicilor de integrare a ţiganilor în lumea civilizată, până când ei nu doresc acest lucru. Dar trebuiesc făcute anumite nuanţări. Cunosc destui ţigani care muncesc cinstit, aşa cum ştiu că sunt comunităţi de ţigani care trăiesc din ceea ce produc. Este periculos să-i anatemizăm pe toţi, fără discernământ, întrucât s-ar putea crea o psihoză colectivă, care în anumite situaţii istorice, poate duce la genocid. Nu e corect să socoteşti o etnie vinovată implicit. Aşa că o întrebare trebuie pusă statelor care au probleme cu ţiganii: ce aţi făcut să-i pedepsiţi pe cei care încalcă legile? E simplu să-i expulzezi şi să pasezi pisica, aşa cum fac francezii. Numai că pisica aia va reveni, că doar e cetăţean european şi nu ai cum s-o opreşti să-ţi intre din nou în ţară. România nu este Ţigănia. Tiganii au trăit şi trăiesc în România fiindcă noi, ca popor, am fost mai toleranţi decât alţii şi ei s-au putut aciua pe lângă noi. O mare parte dintre ei au cetăţenie română, fiindcă sunt născuţi aici. Dar nu pot fi de acord cu faptul că un cetăţean major, apt de muncă, care a dobândit cetăţenia unui stat prin simplul fapt că a fost născut în acel stat, iar apoi nu a făcut nimic pentru respectivul stat, nu a muncit acolo, nu a plătit taxe şi impozite acolo, ci eventual a beneficiat de asistenţă şi ajutoare sociale, să fie considerat cetăţean al respectivului stat. Cetăţean eşti atunci când te achiţi de obligaţiile cetăţeneşti, în schimbul cărora beneficiezi de drepturi cetăţeneşti. Termenul de ţigan nu e cu nimic „mai peiorativ”, nici „mai valorizant”, decât cel de „rrom” şi desemnează aceeaşi origine etnică, cu diferenţa că „rrom” trimite şi la o arie geografică. E ca şi cum am spune „oltean”, „bănăţean”, „maramureşan”, în loc de român. Motivaţiile vehiculate în favoarea impunerii termenului de „rrom” sunt trase de păr şi denotă sau ignoranţa sau rea voinţă sau ambele. Respectul pentru ţigani nu a crescut cu nimic, de la utilizarea artificială a denumirii de „rromi”, s-a creat, însă, artificial un amalgam defavorabil românilor pe care nu vreau să-l comentez. Sunt tactici de manipulare din care nici românii, nici ţiganii nu au nimic de câştigat. Qui prodest?
ROMEO POPESCU