– liderul Emilian Frâncu și-a luat-o (politic) cum nu se aștepta, ajungând în Parlament cu sprijinul calculatorului – după ce chestorul Ion Stoica, comandantul IPJ Vâlcea a schimbat garnitura șiefiei instituției și și-a promovat „tovarășul de la Poliția Rutieră – surse juridice din interiorul Palatului Cotroceni ne-au transmis informația că se pune la cale un act juridic de grațierea și amnistierea unor pedepse penale – – Nu cu mulți ani în urmă, liderul Emilian Frâncu și-a luat-o (politic) cum nu se aștepta, ajungând în Parlament cu sprijinul calculatorului, prin redistribuirea „resturilor și scos de la șiefia organizației județene a PNL, prin voința majorității celor pe care-i condusese ca un dictator. Multe au fost acuzațiile care i-au fost aduse, iar noi ne-am bucurat de cele întâmplate, anticipându-le, cu mult timp în urmă și transmițându-le opiniei publice. Printre toate „calitățile Frâncului, am scos în evidență și faptul că acesta nu are prieteni, nu șitie să îi atragă pe combatanții politici favorabili activitații liberale, îi favorizează numai pe aceia „care-i dau sau care-i aduc și că își va atrage asupra imaginii sale și „obiceiurile reproșabile ale lui Ion Nicolae – Dințișor, omul său de „ciocolată (cu care se-nciocolătea!), până la un moment dat. Ei bine, noi am apreciat și anticipat acest „moment dat , momentul când Nicolae va căpăta personalitate politică, se va umple de bani și de foloase, suficiența dându-i o putere ce va veni în reverberație cu puterea pe care credea „Măndelul că o deține în partid. Având o viziune formată din afara jocurilor politice liberale, am anticipat și că Ion Nicolae îl va învinge pe Frâncu, ceea ce s-a și demonstrat. Mototolit, umilit, transpirat de furia ce l-a cuprins, Frâncu a plecat cu coada între picioare din sediul PNL, din Rm. Vâlcea, urmat de un singur credincios: Aristin Dumitrescu. Acest OM, inginerul Aristin, prietenul râmnicenilor născuți și nu făcuți, a rezistat tuturor ispitelor care-l atrăgeau spre alte partide, dar și umilinței pe care i-au tras-o prietenii spunându-i că este „ține geanta senatorului redistribuit Frâncu, „servitorul acestuia. „Da, îi țin geanta și merg alături de el oriunde s-ar afla , ne-a spus acesta. Atât devotament, atașament și corectitudine față de ipocritul parlamentar liberal, nu s-a mai văzut pe e șichierul politic vâlcean, în nici un partid. Iar dacă credeți că Aristin Dumitrescu și-a dovedit fidelitatea politică față de partid și față de Frâncu, din motive materiale sau alte avantaje, vă înșelați. El este bine „dotat material, are o familie închegată, face parte din „Clanul vaideenilor “ cei care conduc județul din spatele cortinei politice, economice și sociale, într-un cuvânt, este realizat. Cu persistență, noi l-am atenționat că va avea o mare deziluzie în prietenia și respectul ce le poartă senatorului, acesta aruncându-l la „coșul de gunoi , atunci când nici nu se așteaptă. Și iată că s-a întâmplat! Având promisiunea că va fi trecut pe lista Biroului Politic Teritorial al organizației municipale a PNL, Aristin Dumitrescu a traversat întregul ciclu spiritual și sufletesc, de la extaz la agonie. La alegerile municipale de duminică, 22 august, omul a constatat că nu mai este nominalizat în biroul de conducere, așa cum i-a fost promis, astfel că nu a mai fost supus votului plenului conferinței. Altul a fost preferat în locul său, Frâncu întorcându-i spatele, fără remușcări și regrete. Întrebându-l ce s-a întâmplat, acesta ne-a declarat: „Sunt foarte supărat. Frâncu m-a sunat și mi-a spus că nu mă va mai trece pe lista de alegeri, pentru că l-a găsit pe inginerul Scarlat și că acesta-i mai bun ca mine. Dar nu este acesta adevărul. Nu i-am mai dat nimic și este obișnuit să primească (pentru partid, desigur “ n.r.), având doar mână de popă. M-ați găsit și dumneavoastră făcând curat în sediul partidului, înainte de a pune pe jos o mochetă pe care tot eu am cumpărat-o. Îmi cer scuze că m-am supărat, atunci, pentru glumele ce le-ați făcut, văzându-mă cu mătura în mână și de-abia acum vă dau dreptate. Frâncu nu e om, nu poate fi prieten cuiva și își urmărește numai scopurile personale. De acum, șitiu ce am de făcut! . Tuturor liberalilor pe care i-am avertizat asupra caracterului senatorului Emilian Frâncu, asupra copilăriei întârziate care-l identifică cu grădinița și lipsei demnității politice, nu avem decât să le mai amintim odată că ne-am devoalat de sute de ori deviza profesională: „Ne credeți numai când murim! . De acum, la conducerea organizației municipale a PNL, râmnicenii lui Brătianu, prin Frâncu au ceea ce merită… – După ce chestorul Ion Stoica, comandantul IPJ Vâlcea a schimbat garnitura șiefiei instituției și și-a promovat „tovarășul de la Poliția Rutieră, la comanda acestui serviciu nu se mai află nimeni. Noua grupare de forță, inspectorul șief Stoica și inspectorul șief adjunct Voica (vechi cunoștințe de la „Rutieră ) încearcă să- și impună oamenii fideli, la conducerea birourilor și serviciilor din organigrama instituției, marginalizându-i pe foștii inspectori șiefi descăunați (care s-au dovedit polițiști serio și și buni profesioniști, „nemigrând pe la alte Inspectorate, ca și chestorul amintit), gândind ca la Poliția Rutieră să aducă un alt „navetist , un „pilos”, de pe la București. E miere de găleată, IPJ Vâlcea, nu, mai marilor interesați? Subalternii titrați și cu experiența mai mare ca a voastră, nu sunt buni să conducă activitățile pe care le-au păstorit și a căror „materie primă” o mănâncă pe pâine? Toate aceste lucruri se văd bine din rândul contribuabililor, dar și din interiorul Poliției. Zâzania s-a stârnit, lupta nevăzută se ascute și, deja, printre vâlceni circulă zvonul că niciodată, la comanda IPJ Vâlcea, nu au fost atâția comandanți „pătați , pornind de la „afacerea cu permisele a polițistului Ion Stoica, până la dubiile privind profesionalismul și lăcomia pentru funcții a comisarului șief Voica. Dacă acesta din urmă vrea să-i și demonstrăm ce am spus, o putem face chiar în numărul viitor. În ceea ce ne privește, amândoi comandanții sunt „dalmațieni . – Informații de ultimă oră ne-au parvenit de la Banca Transilvania, din Cluj. Bordul băncii, luând cunoștință de situația dramatică în care se află sucursala din Rm. Vâlcea, odată cu pierderea calității de proprietar al imobilului din strada Gabriel Stoianovici, ia în calcul licențierea directorului Hary Drăghici și a jurist consultului Mihai Trincă. În opinia acestora, vina pierderii sumei de 1,150 milioane euro sau recuperării ei în urma tuturor creditorilor ROVIMET înscri și la masa credală, le revine, în totalitate acestora, cu atât mai mult cu cât presa locală a transmis semnale de iminența falimentului și nu s-au luat măsuri. Ne-au fost date asigurări că, în curând, un delegat al băncii din Cluj ne va invita la dialog pentru a primi de la noi toate informațiile despre relația nefirească Crinu Popescu “ Hary Drăghici, care nu se cunosc. – Pe adresa redacției a sosit un e-mail, plin de amărăciune și de revoltă, autorul acestuia, un preot binecunoscut opiniei publice, exprimându- și nemulțumirea privind batjocora la care este supusă colectivitatea preoțească județeană de un ziarist local, intoxicat de un preot tânăr ce este cunoscut ca un oportunist și un informator (predestinat!) al tuturor celor care mai pot și vor să-i acorde atenție. În fapt, iată un fragment din ceea ce ne-a scris acesta: „( ¦) După 1948, când puterea bolșevică se instala în România, când noii tovară și sus-pu și trăiau în privilegii, ma șini, bani și vile, închisorile comuniste se umpleau cu „dușmani ai poporului”. Intelectuali, politicieni, studenți, țărani care se opuneau ocupației ro și au suferit și au murit pentru crezurile lor. Hăituiți și torturați de Securitate, unealta Partidului Comunist. Printre ei, mii de preoți, vinovați doar de prea multă credință întru Christos. Erau periculo și pentru noul regim ateist pentru că reprezentau rezistența morală. Ortodoc și, reformați, romano-catolici sau greco-catolici, preoții erau târâți în cătușe, bătuți, înfometați, pu și la munci grele și omorâți în temnițe. Călăii lor au reu șit să-i secătuiască de vlagă, dar n-au putut să le ia de pe buze rugăciunea și credința sfîntă. Acum, după 65 de ani, nu se poate mai mare răutate decât să se spună că unii preoți din România și, cu predilecție, din Arhiepiscopia Râmnicului, s-ar fi înscris în Partidul Comunist Român, înființat de fratele lui Marx, vâlceanul Constantin Rotaru. De ce „fratele lui Marx”? Pentru că și domnul Rotaru, ca și filozoful german, și-au dorit egalitatea în sărăcie a tuturor oamenilor, de pe poziția lor de bogăta și și înavuțiți prin exploatarea omului de către om. Vă pot da asigurări că niciun preot vâlcean nu s-a înscris în noul-vechi partid comunist și tot ce s-a scris sunt baliverne zămislite de oameni fără minte, rațiune și demnitate. ( ¦) . În fața mesajului transmis prin Internet, subiectul a devenit foarte interesant și, plecând de la cele scrise de colegul nostru de breaslă, ne-am înscris în investigații și, drept urmare rezultatelor obținute, putem spune că nu există nicio dovadă ca vreun preot vâlcean s-ar fi înscris în Partidul Comunist Rotaru sau că măcar s-a arătat favorabil apariției acestui partid, în afara preotului informator al semnatarului articolului incriminat. Ziaristul autor al intoxicării, cu o doză importantă de autosuficiență și de inconștiență, s-a dedat la o intoxicare, la un așa-zis fonfleu jurnalistic , de dragul senzaționalului și pentru a-l mulțumi pe patronul (din umbră) al ziarului unde își varsă, periodic, umorile și neadevărurile. Ideea articolului a fost doar un motiv pentru că un anumit preot dintr-o parohie aflată prin preajma stațiunii Călimănești “ Căciulata, ce se crede buricul pământului și un anti-comunist emblematic, să- și mai vadă odată numele într-un ziar, pentru ca mai apoi să se fălească cu spiritul amăgit de cât de tare și de important este el. Știm bine câte parale face acest preot (pentru care sancțiunea cu ascultarea devine ilogică, spre a i se mai putea aplica), cum, la fel, șitim și care-i este crezul său de luptător … din șifonier. Autorul e-mail-ului, după ce i-a citit declarația de presă dată, i-a făcut acestuia o caracterizare la care subscriem, numai că din anumite considerente, de ordin personal, îl scutim de a afla, pe această cale, adevărul care se șitie despre el, publicând, acum, doar mesajul ce am fost rugați să i-l transmitem. O facem, cu mențiunea că, după apariția acestor rânduri, îi punem la dispoziție întregul text al superiorului preoțesc supărat. „…Nu șitiu dacă o veți face (să publicăm epistola electronică “ n.a.), dar insist să îi transmiteți preotului (…) măcar faptul că la nivelul conducerii Arhiepiscopiei se șitie tot ce întreprinde el și ce spune – critic și defăimător sau prin injurii “ la adresa superiorilor săi și trebuie să aibă în vedere că numai bunătatea IPS Gherasim îl mai ține activ în parohia unde slujește. Probabil, cândva, va da socoteală, pentru tot ce a făcut, rău, până acum…
– Pataliputra