Suntem într-o fundătură din care dacă nu ieşim vom dispărea. Suntem într-o fundătură şi mergem senin spre prăpastie pentru că aceia care pot schimba cursul nu vor și cei care vor nu pot. România, „de bunăvoie și nesilită de nimeni“, e gata să se arunce într-o nouă criză economică, care, în funcție de situația economică internațională, se poate transforma într-un dezastru, egal cu sau mai rău decât cel din anii 2009-2010. Faptul că partidele ar fi convenit să scadă TVA-ul numai la 20%, și nu la 19%, cum era în proiectul Codului Fiscal retrimis parlamentului de președinte, şi faptul că se va amâna cu un an eliminarea supraaccizei pe combustibil au fost prezentate de presă ca un mare „compromis“ între putere și opoziție.
În realitate, premierul Ponta își urmează aproape neabătut planul inițial – căci scăderea TVA de la 24% la 20% figura, cum se știe, în proiectul inițial al guvernului. Un TVA de 20% este enorm. Înseamnă că cetăţenii plătesc 20% în plus faţă de valoarea unui produs doar pentru că îl cumpără. Motivele unui TVA mic? Creşterea consumului, ceea ce duce la creşterea producţiei şi implicit al veniturilor din taxe. Care este TVA-ul ideal pentru România? Cred că nimeni nu are habar. Este mai uşor să critici decât să pui mâna pe creion şi să calculezi la rece. Pentru asta trebuie să te pricepi.
Nu este uşor să prezici viitorul. Aşa că politicienii se cramponează de ce ştiu ei mai bine: de trecut. Prin întâlnirea de săptămâna trecută dintre președintele Iohannis și premierul Ponta de la Cotroceni s-a sugerat din nou „compromisul“ și un fel de „armistițiu“ dintre cele două palate. Președintele a rămas tăcut, fără să ofere un punct de vedere legat de discuții și nici de proiectatele creșteri de salarii din sănătate și educație. Va reîncepe, oare, războiul președinte-premier? Desigur, iar Johannis va duce războiul cu Ponta până la capăt.
Tragic e că noi vom pierde indiferent de “războinicii” politicii contemporane româneşti. Cartea pe care și-a propus Iohannis să joace obiectivele primului mandat – armonia și unificarea – se va dovedi foarte probabil un eșec. Îl doare undeva pe Iohannis de armonia românilor. E un sas îngâmfat, obişnuit din strămoşii lui să îi privească pe români ca pe nişte cetăţeni de mâna a şaptea.
Un prieten sas din Sibiu, îmi spunea că românii nu aveau voie să treacă pe uliţa săsească înainte de 1918. Bravos, naţiune, glorios trecut! În ceea ce priveşte atitudinea sasului faţă de Traian Băsescu, constatăm că e aceeaşi, de sas îngâmfat, îndoită cu ură. Nu-l înghite nici pe Boc pentru că e mai bun ca el şi pentru că e un candidat potenţial la funcţia de preşedinte. Nu cred să existe vreun politician care să cunoască cuvântul altruism (n-a mai existat de la Kogălniceanu încoace).
Lăsaţi-l naibi pe Iohannis să meargă în vacanţe, că ori cu el ori fără el tot una e. Oricum, altceva nu ştie să facă. Când mă uit la toţi scamatorii cumpăraţi din presă cum îi descoperă merite de gânditor şi conducător mutălăului, mă apucă greaţa. Incapabil să oprească spirala populismului în 2016, Iohannis se va trezi, nu mai târziu de 2018, răspunzător peste o vistierie plină cu bani împrumutați, moment în care guvernul său va fi nevoit să treacă la reducerea cheltuielilor. Or, cum ne arată deja istoria recentă, când treci la tăiere de cheltuieli, numai unitate și armonie nu vei avea în țară.
PS – Premierul nu e bolnav de niciunele dar suferă de beţia de putere. Aşa e şi preşedintele Turciei. Ponta nu e pe ducă. Ăsta e un vis. Se va agăţa cu ghearele de şefia de guvern şi e foarte posibil ca în viitor să fie ales preşedinte. Nu uitaţi ce a zis Alexandru Lăpuşneanu: e proşti, dar mulţi.