Anul trecut, în data de 27 ianuarie, Direcția Națională Anticorupție transmite mass media un comunicat de presă prin care afirmă că nu a existat și nu există niciun protocol de colaborare între SRI și această instituție. Acum, LCK se bâlbâie și, mai mult afundându-se în greșeli, încearcă să justifice povestea acestei înțelegeri între procurori și securiști. Exponenții anchetați sau judecați în procese penale, majoritatea vizând fapte de corupție, îl contestă și denunță, acuzând un stat paralel care și-a determinat un câmp tactic ce vizează de la primari, șefi de partide, la demnitari de rang înalt. Corespondența DNA – Bruxelles are în listă doar astfel de personaje.
Asta-i partea despre care pot discuta eu. Aspectele de natură juridică și constituțională sunt, și așa trebuie să rămână, atributul magistraților de la Curtea Constituțională. Deja în spațiul public sunt enunțate păreri, majoritatea împotriva protocolului, restul circumspecți cu privire la el. Cea mai obiectivă, echidistantă și în temă mi s-a părut opinia lui Augustin Zegrean, fostul Președinte al CCR. Acesta a fost deranjat de negarea existenței protocolului și de echipele mixte.
Din punctul meu de vedere, acest protocol este o greșeală pe cale să devină o catastrofă. Nici SRI și nici DNA nu sunt SRL-uri , SA-uri sau II-uri care să întocmească protocoale care și acceptate de asemenea entități private, nu devin contracte și nu pot avea în cuprinsul lor înțelegeri altfel decât prevederile legale. Mai mult, dacă Parchetul General sau DNA resimțea, din lipsă de infrastructură ori din orice altă cauză, nevoia de sprijin logistic trebuia să solicite prin Ministerului Justiției de la Parlament suport legislativ. Procedurile, mai ales cele care au legătură cu probatoriul, au în spate legi, nu protocoale.
Merg pe ipoteza, destul de rezonabilă, că protocolul DNA – SRI, de fapt PÎCCJ – SRI, va fi declarat neconstituțional ca act în sine sau parțial. Asta înseamnă că interceptările convorbirilor telefonice și orice alte elemente obținute în baza sa și folosite ca probe în anchete ori procese în curs sau finalizate au caracter ilegal. În realitate, aici țintesc cei interesați să zguduie teatrul de luptă împotriva corupției. Vor să anuleze tot și să obstrucționeze ceea ce ar urma.
Dacă se va întâmpla așa, tripleta Kovesi, Coldea, Maior, pe care până la proba contrară și evidentă, ca reprezentanți ai statului îi bănuim de bune intenții, în loc să curețe România de corupție, printr-un joc pueril și idiot, au văduvit-o de anticorupție.
Rămâne să ne imaginăm ce se va întâmplă dacă DNA va fi în imposibilitatea de a beneficia de probe cel puțin o perioadă de timp până Parlamentul condus de PSD și ALDE va reglementa și rezolva problema, în condițiile în care cu tot cu protocol țara asta a fost furată bucată cu bucată și asasinată de corupție.
Mai îmi dă de gândit și tăcerea lui Iohannis cu privire la solicitarea ministrului Justiției, Tudorel Toader, de a o deminte pe LCK pe baza raportului Inspecției Judiciare. Dispariția vehemenței Președintelui cu care a susținut-o până acum este, ca să-i folosesc stereotipul de limbaj, îngrijorătoare.
Acestea-s doar ipoteze, dar cu grad de probabilitate semnificativ. Dacă nu ar fi așa, cel puțin un organism statal ne-ar liniști în mod oficial.