Mai întâi a ieșit la lumină lătrăul. Un alt derbedeu emanat de acea parte a populației fără discernământ civic. Dezlănțuit și turbat, fostul peremist Codrin Ștefănescu, secretarul general adjunct al PSD și-a atacat direct colegii, calificându-i drept trădători oblojiți și numind mișcarea lor complot. Nu a reușit să scuipe niciun argument politico-administrativ în apărarea celuilalt golan din fruntea găștii care, așa cum am mai spus, a confiscat partidul.
Totul a pornit de la o scrisoare și de la recunoașterea în mod indirect de către Liviu Dragnea a faptului că i se dorește capul. Am scris în primăvară despre faptul că este doar o chestiune de timp până ce social-democrații îl vor executa. Concluzia am motivat-o pe fapte concrete. PSD nu este un partid de lider, ci un împingător, iar istoria decapitării lui Adrian Năstase, probabil cel mai puternic și temut lider de stânga din România, din toate timpurile întărește previziunile sumbre pentru oricine coboară această formațiune politică. Adevărul este că Dragnea, cu toată grămada sa de servitori, reprezintă nimic pe lângă predecesorii săi, atât ca intelect, cât și ca forță politică. Nu avea cum să reziste. Însă lucrurile sunt complicate puțin.
Liviu Dragnea i-a dus la guvernare, actualul prim ministru fără de care nu poți rămâne la butoane, Viorica Dăncilă este cel mai obedient lacheu al acestuia, modificările penale și Codul Administrativ au fost pe placul primarilor dinspre care vin voturile și orice mișcare ar face adversarii șefului PSD, nu o pot face fără acordul lui Călin Popescu Tăriceanu. Riscul pierderii guvernării este extrem de mare.
Adversarii declarați ai teleormăneanului sunt primarul Capitalei, Gabriela Firea, vice prim ministru și ministrul Dezvoltării, Paul Stănescu, vicepreședintele Senatului, Adrian Țuțuianu, fostul prim ministru Mihai Tudose și din exterior Ecaterina Andronescu și Victor Ponta. Opoziția acestora vine pe fondul unor reacții ale unor primari, ce păreau răzlețe și neglijabile.
Prăbușirea în sondaje a PSD sub 30% a condus, așa cum era de așteptat la nemulțumire. Nu există precedent în istoricul electoral al social-democraților de cădere sub 35%. Pragul atins acum înseamnă intrarea pe toboganul lustruit de fundurile celor din PNȚ-CD în anul 2000 și de PD-L între 2010 și 2012, adică dezastru.
Mai este o discuție de făcut. Mișcarea anti-Dragnea este o acțiune a unor ideologi din PSD care manifestă îngrijorare pentru soarta partidului sau o reglare de conturi între două grupări ale căror interese s-au ciocnit? Dacă cea de-a doua variantă este cea reală, sunt șanse mari ca mâine, la reunirea Cex al PSD capii bandelor să retraseze teritoriul și să facă pace. Oricum ar fi, prohodul tâlharului a fost glăsuit.