Gestul prim-ministrului Ponta de a evita o întâlnire cu un reprezentant al politicii externe SUA, reprezintă un incident de o gravitate fără precedent de la terminarea războiului rece, acum 50 de ani. Niciodată, chiar sub regimul comunist, un demnitar român (şi încă unul de cel mai înalt rang) nu i-a întors spatele în mod ostentativ unui diplomat, ca acum, doamnei Victoria Nuland, trimis SUA de rang decizional . Făcând-o prim-ministrul unei Românii aliate strâns şi strategic cu SUA, este nu doar un gest monstruos, aberant şi în cea mai mare măsură iresponsabil, dar, în condiţiile în care SUA oferă României singura garanţie de securitate strategică, se situează la limita unui gest de trădare naţională, putând aduce ţării noastre uriaşe şi ireparabile daune de politică externă.
Când un oficial american venit direct de la Washington vorbeşte explicit despre atacurile asupra independenţei justiţiei, despre imixtiunea îngrijorătoare a politicului în justiţie, când spune că nu înţelege exact care este traiectoria legii amnistiei, când solicită cetăţenilor să insiste pe respectarea statului de drept, pe transparenţă şi bună guvernare, când evocă, implicit, posibilitatea ca parteneriatul să aibă de suferit dacă statul de drept şi democraţia sunt afectate, înseamnă că problema este cât Casa Poporului. Este clar că răbdarea americanilor faţă de USL este la final, iar credibilitatea lui Victor Ponta este complet consumată.
Ce efect va avea acest lucru asupra traiectoriei politice a domniei sale rămâne de văzut, dar acesta este aspectul cel mai puţin important. Ponta a depăşit limita suportabilului, este complet deconectat de la realitate şi trăieşte într-o lume paralelă. Interesele lui Ponta nu sunt interesele României, ba chiar din contră. Ceea ce este grav este toleranţa Opoziţiei faţă de distrugerea statului de drept, înlocuirea Constituţiei, imunitatea extinsă pentru clasa politică, furt generalizat al economiei, etc. Aceeaşi toleranţă criminală poate fi imputată şi blândului popor mioritic. Niciodată nu mi s-a părut imnul naţional, mai adevărat decât acum.
Nu ştiu de ce mai citesc inepţiile, minciunile şi propaganda rebutului ăsta de plagiator. În primul rând, rămân la părerea că pe agenda doamnei Nuland nu figura numele premierului. Voalat a spus-o chiar el. Aşa că a preferat să plece „în privat” decât să stea la geam în Palatul Victoria. După un an şi jumătate de practică în fruntea guvernului, anul acesta premierul îşi va da doctoratul în laşitate. Problema cea mare este că nu are pe cine să plagieze. E unicat! Dacă toată dispariţia din spaţiul public, bâlbâielile oficialilor uslamişti au părut să fie ridicule şi copilăreşti, declaraţiile lui Ponta la televiziunea Varanului demonstrează că propaganda USL funcţionează brici, la cel mai înalt nivel de profesionalitate.
Aşa că, nu-mi rămâne decât să zic: români avem o mare problemă, am dat de dracu’! 50 de ani de comunism au fost toamnă târzie. Urmează o iarnă cumplită, vortexul uslamist. Suntem „înconjuraţi”, n-avem scăpare. Când vom realiza, va fi prea târziu şi ne va lua ani şi ani de zile să facem mămăliga să explodeze iar. Păcat! Ei sunt mai tari, şi aşa-zisa opoziţie e cea mai vinovată. Băsescu a zis „Adio, PDL”, eu zic „Noapte bună, România!”.
P.S. – Au mai rămas 318 zile până în Decembrie. Nimic nou pe frontul de dreapta. O să continui să scriu, solitar şi enervant, pentru că deja este evident: toată lumea a înţeles exact ce ni se întâmplă, cât de grav este şi… nimic. Haideţi să trecem la o fază superioară! Haideţi să canalizăm către ceva mai bun aceste frustrări, cu atât mai mult cu cât mobilizarea şi coagularea se face foarte greu. Victor Slav a putut divorţa de Bianca Drăguşanu pentru că a dispărut 4 zile de acasă, iar noi nu putem divorţa de un personaj cu un caracter şi preferinţe asemănătoare cu ale Biancăi, pe numele său Victor Ponta?