S-a ajuns în acest moment la o situație gravă pentru România. Președintele și prim-vicepreședintele Comisiei Europene dau un avertisment dur cu privire la legile justiției. Din interior, pare că cineva împinge țara afară din Uniunea Europeană, în mod voit și într-un fel asumat indirect. Corupții din capul statului, cu extensiile lor din teritoriu, luptă să își salveze pieile cu orice preț, fie că este acela al izolării României și trecerii într-o zonă gri, dacă nu cumva chiar roșie. Se încearcă înlocuirea statului paralel cu alt stat paralel, coordonat de politic.
Pe fond, sunt două secvențe care luate împreună conduc la un dezastru iminent.
Prima ar fi simultaneitatea devalizării României până în 2005, la lumina zilei cu planul unei părți a serviciilor de lichidare a partidelor istorice, plan care a continuat cel puțin până anul trecut.
A doua, înființarea unei instituții anticorupție. Necesitatea și urgența erau pentru aderarea la NATO, eșuată din cauza corupției în 1997, intrarea în UE și apartenența de viitorul serviciu secret comun european. Astfel, în anul 2000, s-a înființat Secția de combatere a corupției și crimei organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, PNA-ul ineficient al lui Năstase condus de tandemul Ioan Amariei – Victor Ponta și DNA ca inițiativă a Monicăi Macovei cu Morar la conducere, reformat după 2009 sub șefia Laurei Kovesi. Sigur că fără informații DNA nu valora nici cât o ceapă degerată.
Corupția era evident în politică și făcea metastaze implicit în administrație. Deci, mecanismul de justiție nu putea să nu devină mecanism de cleaning politic.
Dar lucrurile au mers prost. Legile erau făcute de politicieni, puteau fi modificate de politicieni corupți, majoritatea parlamentari cu imunitate, politicienii erau foarte bogați și influenți. Mai presus de orice, aveau puterea Parlamentului, care mult timp a funcționat ca levier în gura justiției. În consecință, s-a concluzionat că nu merge să reformezi partidele deja existente prin DNA.
Considerată coruptă toată scena politică, Statul Paralel, despre care s-a făcut vorbire prima dată tot la începutul anilor 2000, a luat decizia de înființa un nou partid politic, fără cadre din politică. Așa a luat naștere USB și mai apoi USR. Însă, creația artificială, dar care a prins la o parte a publicului, trebuia transformată urgent în principala forță de opoziție. Rivalul pe segment electoral al USR este fără doar și poate PNL.
Ca o coincidență de analogie ușor pleonastică, tocmai în anul electoral de grație 2016, DNA a găsit ca singurii mari corupți din România pe Ludovic Orban și Vasile Blaga. Unul era candidatul PNL la Primăria Capitalei și încurca USB, iar celălalt era strategul și șeful de campanie al liberalilor în timpul transformării USB în USR. Menționăm că ambii anchetați și trimiși în judecată în cauze diferite au fost achitați de o instanță de judecată. Un PNL făcut praf înainte de alegeri avea menirea de a pierde alegători în favoarea useriștilor, aceștia urmând să devină principalul adversar al PSD.
Calcul greșit! O parte din alegătorii liberalilor nu au mai mers la vot, ruralul atacat era lăsat liber fără Blaga, ALDE a profitat și a mai luat ceva și unii nefidelizați suficient s-au lăsat atrași de promisiunile de dreapta ale PSD.
Așa a dus DNA&Co pe Dragnea și Tăriceanu acolo unde sunt acum și, din pozițiile lor extrem de solide și puternice, fac praf o țară.
Problema este cine decontează această „strategie inteligentă”. Sau, poate nu trebuie decontată pentru că a fost premeditat rezultatul. Cine știe…